CELE ZECE [şi copacul cu ŞAPTE LIRE]

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

bună fie-ţi dimineaţa,/ doamna mea de la copacul
singur în bătaia lunii/ şi-ncărcat cu ŞAPTE LIRE,
singur şi egal cu mine/ pe cărarea din/spre gară,
din/spre despărţire-n lacrimi,/ dinspre fosta monastire,
unde, îmi aduc aminte,/ mă ducea de mână, MAMA,
să-mi arate, să mă-nveţe/ frumuseţea şi respectul,
să-mi sădească n-adâncime/ şi-nălţime CELE ZECE -
toată viaţa, toată moartea/ să încep numai cu dreptul !!!

bună fie-ţi dimineaţa/ - hai şi-mi dă din ŞAPTE LIRE:
astea-s fructe date viersuri,/ astea-s arii printre frunze,
astea sunt mirări cu pene,/ sunt cuvinte colorate -
parcă-s vorbe de la MAMA,/ pure, simple şi ascunse
în copacul din/spre trenuri:/ toate trenurile noastre,
aşteptate, blestemate,/ de atunci, de-odinioară,/
când umblam pe cărăruie,/ singuri în bătaia lunii -
hai la gară, după lacrimi/ - plânsu-i de atunci în gară !!!

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 2825 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.