Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii până Atunci"

Trăiesc dezamăgirea cu mâinile la spate,
ascult cum bate toaca şi inima cum bate
să spargă-ncercuirea, capcana-n care stă
(merge, adică, doamnă! mai are? ăăă-hă-hă!)

Să spargă şi să fugă aşa, cât mai departe
de baierele firii, care miros a moarte,
care i-au dus otrăvuri în fiecare zi,
sacrificându-i dreptul divin de a muri!

Ascult cum bate vântul şi cum mă bate mama
să-nvăţ fără oprire si vis amari, ama!…
Mâine ajung la mama, lângă mormântul ei,
să-i duc o lumânare şi nişte ghiocei!

Să-i pun pe lutul veşnic o lacrimă păstrată
de când credeam că mama nu moare niciodată
(plângeam de bucurie, cu inima la gât…
trăiesc dezamăgirea, vai, doamnă, până când?!

Citit 2828 ori Ultima modificare Marți, 06 Martie 2012 18:38

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.