Ascult cum bate vântul şi cum mă bate mama (rechizitoriu)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii până Atunci"

Trăiesc dezamăgirea cu mâinile la spate,

ascult cum bate toaca şi inima cum bate

să spargă-ncercuirea, capcana-n care stă

(merge, adică, doamnă! mai are? ăăă-hă-hă!)

Să spargă şi să fugă aşa, cât mai departe

de baierele firii, care miros a moarte,

care i-au dus otrăvuri în fiecare zi,

sacrificându-i dreptul divin de a muri!

Ascult cum bate vântul şi cum mă bate mama

să-nvăţ fără oprire si vis amari, ama!…

Mâine ajung la mama, lângă mormântul ei,

să-i duc o lumânare şi nişte ghiocei!

Să-i pun pe lutul veşnic o lacrimă păstrată

de când credeam că mama nu moare niciodată

(plângeam de bucurie, cu inima la gât…

trăiesc dezamăgirea, vai, doamnă, până când?!

Citit 30634 ori Ultima modificare Marți, 06 Martie 2012 18:38

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.