Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ofrandă (fără de care nu se poate)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Vă jur, în sfârşit, să se mire (mereu)/ şi sclavii şi regii:

am râs şi am plâns şi-am iubit şi-am urât/ în numele legii!

din cauza mea, pe pământ şi în cer/ doar sete-i şi foame-i...

altcum nu-i frumos, n-are rost, pot să jur/ în numele mamei!

n-am spus (niciodată) că nu-s vinovat/ de milă, că poate-i

mai bine să mint şi să tac şi să jur/ în numele tatei!

cu pâine şi sare şi apă şi dor/ plătesc frumuseţii

şi-(i) spun (totdeauna) că mor (minunat)/ în numele vieţii!

nu ştiu, dar învăţ (de acum pân-atunci)/ secretele sorţii

şi văd şi aud că trăiesc (negreşit)/ în numele morţii!

 

[sunt numele fiului celor de sus,/ trimis ca să fie

izbândă (şi-ofrandă!!!) a celor de jos,/ în veac de vecie!!!]        

Citit 12219 ori Ultima modificare Vineri, 14 Aprilie 2017 18:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.