Republică (punct)

Scris de Joi, 25 Mai 2017

NEC PLUS ULTRA Din colecţia "Cele mai durabile texte rămase tablou"şi dacă rogi, şi dacă nu rogi, republica-i plină cu demagogi! şi dacă furi, şi dacă nu furi,/ republica-i plină cu acrituri! şi dacă vrei, şi dacă nu vrei,/ republica-i plină cu farisei! şi dacă ştii, şi dacă nu ştii,/…

Încă (lucrare de control la ispită)

Scris de Miercuri, 24 Mai 2017

NEC PLUS ULTRA Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"te mai aştept şi te mai strig şi te mai ştiu într-un aproape-ncă departe de pustiu, încă te văd cum vii sub măr,/ să (re)muşcăm într-adevăr şi să murim... cât încă nu e prea târziu! cred că aşa-i cel mai…

Ultimul Epilog (erată)

Scris de Marți, 23 Mai 2017

A fost odată ca niciodată o iubire fără de care nu se poate, până când moartea m-a provocat pe faţă, iar viaţa m-a ucis pe la spate! Această iubire a-nceput odată cu primăvara, într-o pădure umplută cu salcâmi şi ghiocei, plină cu tine şi cu mine şi cu păsări şi…
Ne suim pe calul popii/ şi plecăm hăt-hăt departe, tocmai unde...tocmai unde/ nici o viaţă n-are moarte, nici o moarte n-are viaţă.../ şi le dăm amândurora din vremelnicia noastră,/ poate vede Aurora şi ne toarnă-n ochi şi-n suflet/ doar lumină ne-ncepută, gata de pornire-n zarea/ dulce, acră, blândă, crudă! Calul…
De-atâta timp plătesc tribut/ eternităţii aparente, dar n-am nici un folos...şi cred/ că nici măria-sa nu are, şi văd că-mi pune (fără rost)/ piedici şi zbenghiuri şi accente, să mă ferească de priviri/ viclene, acre sau amare, să nu cumva vrun papugiu,/ vrun pui de lele sau vrun mache trimis…
Chiar astăzi, dimineaţă, au înflorit salcâmii!... privindu-i cum rimează, ziceam: stăpâne, ale cui sunt aceste haruri ce ştiu a pogorî?...mi-i aşa de dor...şi-mi vine să merg numai la vale! Chiar astăzi, dimineaţă, cu sufletu-n vibrare, cu ochii pe fereastră, spre larguri abisale, cu inima crescută cât carul tău cel mare...…
(Ne)nuntit cu poezia/ şi abia tangent la sferă, mi s-a înfrunzit securea/ când am vrut să tai catargul, şi m-am drăgostit (zadarnic)/ tot de-a lungul şi de-a largul, şi-am rămas Uliye ultim,/ sclav pe ultima galeră! Câte esturi dinspre vesturi,/ câte suduri dinspre norduri mi-au adus doar furtunare/ şi în…
Maică bătrână...să mă ierţi/ că te-am lăsat (aproape toată viaţa matale-n lung şi-n lat)/ pe dealul Zimbrului, mirată şi singură, şi cu mult drag/ şi dor trimis la fiecare plecat spre zări, că te-am lăsat/ cu Ţara-n suflet şi-n spinare, cu sapa-sceptru, dar şi cruce,/ şi cu biserica de mână!...…
Şi totuşi se întâmplă, chiar dacă nu poţi crede:/ auzi şi vezi, pui mâna şi-ajuţi pe îndelete,/ faci lacrimi de-ntristare, oftezi, suspini, regreţi,/ eşti gata să-ţi dai viaţa cu capul de pereţi!// Te rogi la milostivul şi bunul şi înaltul,/ să le gătească drumul, osânda, frigul, caldul/ şi locul, după…
Bunicul meu cânta la frunză/ şi o dădea (frumos) la cai!... apoi, ce fel de cavalcadă/ se auzea pe dealuri: hai! Fuma ţigări (fără oprire,/ mahorcă sănătoasă)... Blând, se răţoia la cai, pe vale.../ dar nu-i bătea din când în când! Umbla regeşte prin ogradă,/ atent la Marele Nimic!... ’tu-i…
Tu vezi cum păsările-n zbor,/ ca nişte cruci, se pierd în zare, parcă se duc spre-un veci de veci/ plin cu seminţe şi cuibare?! Se duc şi se întorc mereu,/ să ne descânte, să ne-ncânte cu viersul bine-cuvântat,/ chiar dac-au aripile frânte! Chiar dacă n-au ce da la pui,/ n-ai…
Domnule Du, jur pe cuvânt,/ chiar dacă tu poţi spune Nu: în seara asta sunt viteaz,/ vin să o fur pe doamna Du! Nu te-ntrista, stai liniştit,/ nu-ţi pune ghetele pe dos: vin cu măslin, vin şi cu vin,/ şi am s-o fur foarte frumos! Să nu mă bagi în…
Mă duc la tine, doamnă Du,/ chiar dacă pleci şi nici nu-ţi pasă că te aştept şi că ascult/ cum cad gutuile pe casă! Mă duc la tine şi te-ntorc/ din toate drumurile tale, să stai Acolo, când voi fi/ clopot Iubirii catedrale! Mă duc la tine şi încerc/ în…
!cuvintele mele pe cine regretă/ când lumea dansează în raiuri precare/ şi-şi scrie iubirea măruntă, cu cretă,/ pe ziduri, pe zgomot, pe ape murdare?// !pe cine înalţă cuvintele mele/ când lumea petrece în iaduri şi-şi strigă/ copiii să urle, să scuipe la stele, să-şi târâie dorul prin beznă şi frică?//…

Trenul de cinci fără cinci (fix)

Scris de Marți, 09 Mai 2017

Te-aştept pe cărarea cu-n capăt/ la mine şi-un capăt în gară, să mergem alături şi singuri,/ Acolo, a ultima oară! La cinci fără cinci vine trenul/ plecat de Atunci, să ne ducă la marginea Visului, unde/ nimic nu e-n stare de Fugă, nimic nu e-n fugă de Stare,/ nimic nu…
Cuvântul meu s-a dus cu vântul/ care-a bătut la uşa ta, să-ţi spună când începe ploaia/ şi când sfârşeşte moartea mea! Să fi deschis...ce întâmplare/ şi ce minune-ar mai fi fost: primeai în casă poezia/ şi viaţa mea fără de rost! Primeai un timp, primeai o vreme/ de reverie şi…
din ce în ce fântâna mai încolo/ se-ndreaptă parcă ar avea picioare ieri săturam un sat cu-atâta apă/ azi pot s-aduc o singură căldare plec dimineaţa când abia cărarea/ se vede printre noapte şi lumină s-o prind măcar o clipă mai încoace/ să fie ne-ncepută şi senină mă rog pe…
Ce nalt este dorul de mama,/ oriunde, oricum şi oricând aş fi!...nu-i nimica (în lumea/ aceasta) mai viu şi mai sfânt! Ce drept este dorul de mama,/ şi aprig, şi mult mai adânc decât adâncirea din suflet/ când ochii n-o văd şi o plâng! Ce lung este dorul de mama,/…
Vezi bine?...gutuiul acesta/ e-n floare şi-i gata să-(ţi) spună că tace şi face, e gata/ să-şi mute splendoarea pe Lună, e gata să zică adio/ la toate-ale Lutului cesta, pe care l-a şters (din vedere,/ din milă) Celestul, Celesta! Şi-adună şi scade şi-oftează:/ nimic nu-i mai pare-a fi sacru când…
Tu nu (m)-ai visat niciodată/ că-s mort după tine, pe vale, că-s drumul (şi sensul) pe unde/ merg toate cuvintele tale, din care ai fost întrupată/ şi (s)pusă pe-aceeaşi cărare cu mine, s-ajungem acolo,/ la capăt, la margine...oare de ce nu încerci? de ce-ţi place/ departe de vis? ce se…
Eu, acum, vreau să scriu cel mai frumos poem pentru tine, întru memoria cele o mie şi unu de plânsuri torenţiale, pe care le-ai pierdut aşteptându-mă... şi întru memoria celor o mie şi unu de hectare cu ghiocei, pe care le-am semănat şi le-am înflorit aşteptându-te... dar şi întru memoria…
când "este" nu-i, dar "nu se poate" este, şi când primejdii sfinte mă-mpresoară, şi când se surpă tot ce (nu) crezusem că (nu)-i frumos decât pe dinafară... şi când distanţa mică... (foarte mică!!!)... dintre păgân şi sacru îmi rânjeşte ca un jurat stăpân pe universul pe care l-am tradus în…
Când mi-era inima mai dragă, tu-i spuneai să mă lase şi să plece cât mai departe, să nu se mai întoarcă niciodată printre cuvintele mele nici măcar în şagă, nici măcar să audă şi să vadă că am suit-o într-o carte scrisă cu privirea perpendiculară pe stele perpendiculare: steaua mea…
Ia-mă să-mi dai nişte viaţă/ din multul înaltelor tale priviri înspre lutul din care/ beau moarte la deal şi la vale! Ia-mă acum, cât mai merge/ ulciorul iubirii la apă, cât încă departe-i târziul/ şi-absenţa nu-i gata să-nceapă! Acum, când blestemul acestei/ meniri încă ştie să ardă... şi arde... şi…
Pagina 1 din 43