O replică spontană şi crudă a Tăcerii la provocarea celui mai scump şi prost Nimic: acesta-i somnul Tainei, triumful Amăgirii, acesta-i Pur şi Simplu...despic, implic, explic!   Dacă-l (re)vezi aievea, zici că-i banal Zadarnic... dacă nu ştii ce-nseamnă, zici că-i teribil Sfânt... mai zici, apoi: ce farsă! lehamite-ntr-o clipă! gol dat la suferinţă! Eter(n) universând!   Asculţi închipuirea cum umblă cu totemul ca popa cu tămâie şi cruce-n zi de-ntâi... se vede Imper ...

Cum ziceam, intru-n Bibliotecă. De fapt, în Sanctuar. Însă, în loc de şabloane umplute cu vopsea, în loc de sfinţi pictaţi pe pereţi, adică, văd multe cărţi. Cărţi vechi şi foarte vechi. Foarte puţine cărţi noi. Oare de ce? Nu mai sunt scriitori? Nu-mi vine să cred. Dar, oricum, n-am curaj să iscodesc bibliotecarul, să-mi spună dumnealui unde-s prozatorii şi poeţii proaspeţi. Da, iată-l şi pe nenea care ne dă cărţi! Se uită prin cutia cu fişe de împrumut. Ca ş ...

Mă uit cum vin şi merg pe aer sfinţii… şi-n ochii mei nu cred c-or să încapă… zic sărut mâna lor vindecătoare…!… Ei trec, se duc să meargă şi pe apă, ei trec, se duc departe, să-mi aducă vorbă de duh, cuvânt de rugăciune… ei trec, se duc înspre frumos-răsare şi se întorc dinspre frumos-apune, aşa, cuminţi, cu minţi, încet, de parcă nici n-au plecat… şi n-au cum să se-ntoarcă! Văz duhul lor cum freamătă văzduhul, ca nişte păsări veşnice de cear� ...

Da… brusc, icoana mamei mă luminează din nou! Cum să nu realizez ce şi cine nu mă lasă dincoace de dimensiunile cestor întâmplări paradoxale, zise minunăţii? Păi… cum să nu-mi dau seama cine/ce organizează totul cum a fost înainte de? Păi… nu lumina (căldura luminii) vaporizează şi ridică cioburile exact unde erau în momentul „accidentului” de/scris de Lucian Blaga? Păi… nu tot Lucian Blaga a zis şi „eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ şi nu ucid/ cu mi ...

Vezi cum s-aude sufletul grădinii prin troscot, prin pelin şi prin susai?!… uite-l aici! da! nu! uite-l acolo! nu-i nicăieri! e peste tot!… Mai stai măcar o zi, mai stai măcar o noapte, să-l ascultăm pe tot, fără de legi, să-l căutăm… nu vreau să se oprească, să moară de tristeţe, dacă pleci… ce m-ar durea grădina fără dânsul!... şi (fără tine) m-ar ucide plânsul! El - sufletul grădinii şi-al ogrăzii… ş-al meu ş-al tău când suntem amândoi şi reparăm ...

Da... în urmă cu un an şi jumate, venind de la muncă, tata a văzut/găsit în fundul râpii de pe Valea Zimbrului o droaie de căţei abia fătaţi, zvârliţi la întâmplare, la "îndemâna" primejdiilor şi la pofta/lăcomia sigură a morţii. Şi l-a luat acasă pe unul negru şi frumos ca un mire. Şi tare ne-am bucurat cu toţii! Schelălăia şi tremura ca varga!... Da, îmi aduc aminte ce sfârşit de iarnă era! I-am dat lapte şi mămăligă! Mânca... de mama focului din sobă! A ...

Dinspre adânc, dinspre înalt, dinspre iubire am auzit şi am crezut: e glasul tău, durerea ta... nimeni/nimic (din tot!) nu poate fi mai frumos n-atâta valmă ş-atât rău!... Nimeni/nimic (din tot!) nu poate să ne-aducă ce am uitat cu-atâta preţ/dispreţ mârşav, ce am călcat cu tălpi, cu vorbe, cu şenile, ce-am dat de saţ la foc, la pulbere şi praf! Nimeni/nimic (din tot!) nu poate să ne-nveţe cum e să faci şi să des/faci şi să re/faci şi să ne dai (mereu!) aceast-alc ...

Până una, până alta... e Duminică, Soarele stă să răsară, iar Mama deja se vede urcând costişa spre Lacuri, la praşila a doua de păpuşoi. Geamurile-s toate, la locul lor, ca şi cum n-au fost sfărâmate şi împrăştiate-n mii şi mii de cioburi, pe prispă şi pe lângă prispă, prin jurul adormitului Eu. Mă spăl pe ochi, pe suprafaţă, cum se spune, ies în drum, "trag" poarta, adică n-o încui. Nici n-am cum s-o încui. Nu pot să încui o leasă de nuiele împletite de t ...

Doamnă, fie-ţi bună dimineaţa toată...!... Ceastă dimineaţă, ca un fel de ler, bate la fereastră, pune la muşcată două vorbe calde: veşnic, efemer!... Nimeni nu pricepe că pot sta alături ceste două vorbe, n-are când şi cum... când le iei în casă, le înşiri, le mături şi le-arunci la foamea domnului Postum, nimenea nu crede, când aceste două laolaltă-s, toate-s, şi în cald, şi-n frig...!... [luna-i tot (de)plină când (s)-arată nouă... când (ne)tot e totul, � ...

Leru-i ler... deschideţi poarta, doamnelor şi domnilor!... iată-l, se aude, vine din adâncuri şi din cer, să ne vadă, să ne-aducă, să ne dea... şi să ne ierte şi greşeala şi păcatul... la mulţi ani şi leru-i ler! Leru-i ler... deschideţi uşa, doamnelor şi domnilor!... şi să-i dăm şi noi căldură... că e singur, şi e ger, şi a mers atâta cale... să ne scoată din ispită, să ne umple cu nădejde... la mulţi ani şi leru-i ler! Leru-i ler... deschideţi geamul, d ...