Din dragoste, o gălăţeancă a ajuns să trăiască în Fâşia Gaza (FOTO)

Din dragoste, o gălăţeancă a ajuns să trăiască în Fâşia Gaza (FOTO)
Elena Albohaisi, alături de răţuşca favorită, la Sallam Center
Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

Îmbrăcată într-o frumoasă rochie tradiţională palestiniană, dar purtând pe cap o înflorată basma românească, gălăţeanca Elena Albohaisi nu poate trece neobservată printre localnicii din Fâşia Gaza, şi este adesea "asaltată" de copii care vor să se fotografieze cu ea. Colaboratoare a Sallam Center for Languages din Gaza - o adevărată şcoală multilingvă cu o tradiţie de 50 de ani - Elena a avut parte de o surpriză emoţionantă: puştii de la grupa mică i-au cântat "Mawtini" - "Patria mea", ca unui preşedinte de stat.

Pe gălăţeanca Elena Albohaisi am descoperit-o într-un clip de promovare a cursurilor de vară la Sallam Center for Languages - centrul pentru limbi străine din Fâşia Gaza, postat pe pagina de Facebook. Fascinată încă din adolescenţă de cultura arabă, Elena, absolventă de studii economice şi juridice, a ajuns în Fâşia Gaza în ianuarie 2017 şi a reuşit să se integreze în comunitate. Merită să-i aflaţi povestea.

"Nu există loc sigur"

Decizia de a trăi într-un loc atât de nesigur cum este Fâşia Gaza nu a fost dificilă, spune ea, ci doar spontană: "Cred că nicăieri în lume nu există un loc sigur. În 2016, când mă aflam în Italia, la o selecţie pentru un doctorat, am supravieţuit unui cutremur foarte puternic, de magnitudine 5,9 grade pe scara Richter. Cred în destin sau al-qadar, adică nimic nu este întâmplător, iar dacă ne aflăm într-un anumit loc sau întâlnim anumiţi oameni este pentru un anumit scop deja stabilit. Prezentul ne oferă întotdeauna indicii despre ceea ce se va întâmpla în viitor. Depinde de noi dacă le observăm sau nu", afirmă Elena.

Alături de soţul ei, care este cetăţean al Fâşiei Gaza, dar născut şi crescut în Arabia Saudită, a ajuns în această zonă dinspre Egipt, prin punctul de trecere Rafah. "Călătoria din Cairo prin peninsula Sinai şi traversarea Canalului Suez au fost experienţe inedite şi interesante. Este uimitor să vezi deşertul din taxi, de o parte şi de alta a şoselei dune de nisip, iar din loc în loc să zăreşti câte o oază", îşi aminteşte Elena.

Viaţa în Deir al-Balah

Elena şi soţul ei se află în centrul Fâşiei Gaza, în oraşul mediteranean Deir al-Balah, adică "Mănăstirea curmalelor" - nume care provine de la o mănăstire construită aici de un călugăr creştin în secolul al IV-lea d.Hr., peisaj în care predomină palmierii.

"Viaţa aici este plină de contraste, este o călătorie în timp, pe vremea copilăriei mele, când îmi vizitam bunicii din provincie. De asemenea, retrăiesc momente din vremea comunismului, când furnizarea energiei electrice era condiţionată şi se foloseau buteliile.

Mi s-a întâmplat să fiu întrebată, de un vânzător de legume din piaţă, de unde sunt. După ce i-am răspuns că sunt din România îmi spune zâmbind încântat: "Ceauşescu era prietenul lui Yasser Arafat".

Am fost fericită să văd mătăniile masbaha, pe care bunul meu prieten palestinian a avut privilegiul de a le primi cadou chiar de la Yasser Arafat, simbolul Palestinei", ne-a povestit Elena.

"Fâşia este superbă din punct de vedere natural, însă problemele economice, ecologice, sociale o fac să fie o adevărată provocare. Nu înţeleg sensul războaielor. Mi-aş dori să fie pace şi sunt împotriva violenţei în general. Nu vreau să fiu implicată în nicio dezbatere pe această temă, nu sunt rasistă şi nu-mi place politica", a ţinut să sublinieze gălăţeanca. Este convinsă că graniţele pot fi deschise prin educaţie, deoarece palestinienii au o inteligenţă nativă, sunt foarte talentaţi şi inventivi.

Implicarea în educaţie

În opinia Elenei, ceea ce face diferenţa între diferite culturi este doar nivelul de educaţie din şcoli, dar şi din familii. Tocmai de aceea se mândreşte cu o frumoasă colaborare cu Centrul Salam pentru limbi străine din Gaza, o adevărată şcoală multilingvă, cu o tradiţie de jumătate de secol. Colaborarea ei vizează atât traducerile, cât şi un proiect de promovare a cursurilor de vară de limbi străine. "În acest proiect, am calitatea de invitat special pentru un schimb de experienţă şi întâlniri cu cursanţii. În vizitele mele prin sălile de curs, am avut plăcerea să fiu întâmpinată de grupa mică de copiii pe versurile şi muzica "Mawtini" - "Patria mea". Au reuşit să mă facă să mă simt ca un preşedinte de stat... cu lacrimi de emoţie", ne-a mărturisit Elena. Mai mult, există şi o propunere de proiect cu Universitatea Islamică, interesată de un trainer pentru predarea limbii italiene.

"Majoritatea copiilor din Gaza sunt foarte ambiţioşi şi iubesc şcoala, care este de fapt singura lor activitate. Învăţământul universitar, însă, este un lux pe care nu toţi părinţii şi-l pot permite în condiţiile actuale de sărăcie şi a numărului mare de copii din familii. Dar toţi visează frumos, iar internetul îi ajută să "călătorească" oriunde îşi doresc", ne-a povestit Elena Albohaisi, care şi-ar dori o soartă mai bună pentru micii cetăţeni ai Fâşiei Gaza.

Piatra artificială - originalitate şi unicitate

Pe lângă activităţile la Sallam Center, Elena este implicată în afacerea cu piatră artificială a soţului ei, afectată, din nefericire, de situaţia economică a Fâşiei Gaza: "Producerea pietrei artificiale este de fapt o pasiune a soţului meu, care este expert în acest domeniu al decoraţiunilor interioare şi exterioare. Este o tehnică ce implică veleităţi artistice întrucât presupune şi o etapă de colorare manuală. Deocamdată, producem la capacitate redusă pentru piaţa Fâşiei Gaza, întrucât importurile şi exporturile sunt restricţionate în aceasta zonă şi avem nevoie de utilaje pe care nu le putem importa. De asemenea, nu putem exporta produsele noastre la nivel internaţional, aşa cum ne-am dori. Munca soţului meu este foarte apreciată pentru originalitate şi unicitate, dar puterea de cumpărare aici este foarte scăzută", ne-a relatat Elena, ale cărei responsabilităţi în cadrul afacerii vizează partea de promovare şi advertising.

Câteva dintre lucrările şi proiectele familiei Albohaisi le puteţi admira pe pagina de facebook https://www.facebook.com/samrastones.

Răţuştele, afacere născută din pasiune

Tot din pasiune s-a născut şi afacerea Elenei - răţuştele! N-a fost nimic premeditat: "Am cumpărat din piaţa de păsări patru răţuşte leşeşti, pentru companie. Însă aceste răţuşte, mici cât palma, au crescut, au început să facă ouă (foarte multe ouă!), să se reproducă şi uite aşa am ajuns proprietara unei ferme profitabile de peste o sută de raţe şi răţuşte. Iubesc foarte mult răţuştele, pentru că sunt foarte drăgălaşe, jucăuşe şi isteţe. Satisfacţia este când primesc din partea lor o formă de "gratitudine" sau "afecţiune" (mă ciupesc de picioare sau mâini, mă trag de pantaloni sau îmi rod papucii). Cele speciale au nume alese în funcţie de "personalitatea" lor, ca de exemplu: Khanzir (sau "Porcul", un răţoi cuceritor cu zece neveste), Amirah (sau "Prinţesa", o raţă foarte delicată şi "manierată"), John Cena (raţa bătăuşă şi liderul femelelor), Jamila (sau Frumuşica), Fairouza (după numele marii cântăreţe libaneze)", ne-a povestit Elena.

Dintre toate răţuştele fermei, marele favorit a fost Safruku, adică "Gălbenuş". Nerăbdător să iasă din oul cu dimensiuni peste cele normale, Safruku a venit pe lume în prima zi de Crăciun şi a crescut timp de o lună în casă, deoarece mama lui a abandonat cuibul: "Fiind o lună friguroasă, Safruku căuta căldură căţărându-se până în zona gâtului meu, unde obişnuia să adoarmă. Nici după două luni şi jumătate, când deja Safruku ajunsese la greutatea "supraponderală" de 4 kg, nu a renunţat la acest obicei, ciugulind mereu zona lui "maternă" preferată", ne-a spus Elena, care vorbeşte cu raţele ei numai în arabă, iar când le strigă pe nume, păsările răspund mişcându-şi coada, în limba lor "mută" leşească.

Elena Albohaisi a descoperit că, în urmă cu mai bine de 60 de ani, secţia pediatrică a unui spital american folosea şi terapia cu răţuşte, pentru a reduce durerea şi anxietatea pacienţilor copii.

"Avem un doctor veterinar în familie cu care fac dezbateri pe tema bolilor la raţe şi cred că aş putea sa-mi dau licenţa şi în medicină veterinară, specializarea răţuşte. De asemenea, zilnic am dezbateri cu crescătorii sau iubitorii de raţe Muscovy din grupurile internaţionale în care sunt membru".

"Există un singur Dumnezeu"

Departe de România, în Fâşia Gaza, pasionată de cultura arabă, Elena continuă să respecte valorile cu care a fost educată: "Respect atât creştinismul, cât şi islamismul. Cred că există un singur Dumnezeu pentru toţi şi nu îmi voi nega niciodată originile creştine. Aleg ceea ce este benefic pentru mine din fiecare religie. De exemplu, postesc în Ramadan şi pentru că este sănătos pentru detoxifierea organismului la fel ca şi postul Crăciunului sau Paştelui", ne-a mărturisit Elena Albohaisi.

Spirit liber, curios şi întreprinzător, am fost curioşi cum se potrivesc cu felul său de a fi tradiţiile musulmane care impun şi restricţii vestimentare. "Cred că adevărata credinţă în Dumnezeu nu se cuantifică în purtarea unei eşarfe care în islam se numeşte hijab, niqab sau burka, iar în creştinism - batic sau basma. Restricţiile vestimentare din Islam sunt o regulă de conduită în societatea arabă, care trebuie respectată acolo unde ai ales să călătoreşti sau să trăieşti. De altfel, trebuie să-ţi acoperi anumite părţi ale corpului şi atunci când vizitezi Vaticanul. Eu port doar un hijab în stil propriu, din basmalele mele tradiţionale româneşti înflorate, ca o "protecţie" împotriva privirilor bărbaţilor de orice vârstă. Însă şi aşa sunt recunoscută ca "intrusă" şi "asaltată" de copiii care vor să se fotografieze cu mine. Cel mai amuzant este atunci când sunt practic "scanată" de copii în vârstă de doar câteva luni", ne-a dezvăluit Elena.

Cine este Elena Albohaisi

Elena Albohaisi a absolvit, în anul 2000, Facultatea de Economie din cadrul Universităţii "Dunărea de Jos", iar în 2013, Facultatea de Drept la Universitatea "Danubius" din Galaţi. În acelaşi an, a fost admisă la Masterul de Ştiinţe penale de la "Danubius" şi a obţinut două burse Erasmus în Italia, pe o perioadă de un an, una de studii la Unicam şi un stagiu de practică la un cabinet de avocatură. Anul viitor şi-a propus să susţină examenul de admitere în profesia de avocat stagiar la Baroul Bucureşti.

Vorbeşte fluent două limbi străine, italiană şi engleză, iar în prezent se pregăteşte să obţină certificatul de traducător autorizat de italiană.

A studiat doi ani limba greacă la Comunitatea Elenă din Galaţi, în perioada când era preşedinte dl. Zamfiropol, iar în ultimii ani învaţă cu pasiune araba. Pentru că îşi doreşte foarte mult să poată vorbi fluent limba arabă oficială, a învăţat alfabetul, ştie să scrie şi să citească, dar încă mai are dificultăţi la nivel conversaţional, pronunţie, utilizarea anumitor litere, inexistenţa literei p. Pentru a-şi îmbogăţi vocabularul, foloseşte metoda de memorare asociativă a cuvintelor sau a expresiilor.

Pasiune descoperită încă din liceu

"Am fost fascinată de caligrafia arabă încă din timpul liceului, când frecventam intens sălile de lectură ale Bibliotecii "V.A. Urechia". Îmi amintesc şi acum literele artistice aurite ale unei ediţii vechi a Coranului. Tot în acea perioadă, în aceeaşi sală de lectură în care istoricul Paul Păltănea obişnuia să studieze exemplarele cele mai valoroase ale bibliotecii, citeam despre istoria religiilor.

Mi-a stârnit curiozitatea piatra neagră Al-Kaaba şi ritualul tawaf de înconjurare a acesteia în direcţia opusă acelor de ceasornic şi atunci mi-am spus că într-o zi voi vedea Mecca. Dorinţa mi s-a îndeplinit parţial, cu ocazia unei vizite în casa celui mai bun prieten palestinian, unde am avut plăcuta surpriză să văd înrămată o bucată din mătasea neagră a Kaabei.

Incredibil de frumoase sunt şi broderiile, lucrate manual cu fir de aur, semnificând cele 99 (٩٩) de nume ale lui Allah, număr care poate fi citit prin însumare şi în interiorul palmelor: în palma stângă numărul 81 (٨١), iar în cea dreaptă numărul 18 (١٨)", spune Elena.

Despre condiţia femeii într-o societate musulmană, despre tradiţiile şi viaţa în Fâşia Gaza, veţi putea citi în paginile viitoare de Diaspora.

Citit 8750 ori Ultima modificare Luni, 27 August 2018 10:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.