Absolventă a Facultăţii de Litere, Istorie și Teologie, specializarea Limba română - Limba engleză, din cadrul Universităţii "Dunărea de Jos", Valentina Popa a debutat în învățământ acum 20 de ani, într-un sat din județul Galați. Din septembrie anul acesta, predă la unul dintre liceele renumite ale Romei. Nu i-a fost deloc uşor să renunţe la cariera didactică şi să plece din România, dar sufletul ei a fost mereu împărțit în mod egal între familie și școală. "Cariera se poate reconstrui oriunde, cu efort, răbdare și timp, însă familia este doar una", este convingerea Valentinei Popa.
"Astăzi îngerii mi-au zâmbit. După şapte ani, m-am întors în clasa de liceu, chiar dacă nu am încetat niciodată să predau, emoția începerii unui parcurs ca profesor de limba engleză într-un liceu lingvistic şi clasic de stat, unul dintre liceele renumite ale Romei, m-a devorat... paradoxal, sala de clasă mi-a dat toată energia ei şi m-a transpus într-un labirint al îngerilor", era mărturisirea tulburătoare pe care Valentina Popa o făcea pe contul său de Facebook pe 24 septembrie 2020. Atunci a devenit profesor de limba şi literatura engleză la Liceului Clasic "Bertrand Russell" din Roma, Italia.
Paradisul din sala de clasă
"Catedra şi copiii sunt îngerii mei protectori, iar cei de la acest liceu sunt într-adevăr îngeri, de la copii, personal didactic, colegi şi direcțiunea școlii. Am fost primită cu mult drag şi un respect deosebit, fără ca cineva să pună problema naționalității. M-am întors în timp, vreme de o secundă și mi-am amintit debutul meu în învățământ într-un sat din județul Galați, acum douăzeci de ani... nimic nu s-a schimbat. Lumina din ochii copiilor, forța purificatoare a tablei şi a cretei m-au dus din nou în paradis", era confesiunea Valentinei Popa, preluată de ziarele româneşti ale Diasporei.
În imagine - Valentina Popa, pregătită pentru întâlnirea cu elevii
Gândurile ei emoţionante ne-au determinat să o contactăm şi ne-am bucurat că a acceptat să ne povestească despre cariera de profesor căreia i s-a dedicat din 2001, imediat după absolvirea Facultăţii de Litere, Istorie și Teologie, specializarea Limba română - Limba engleză.
Cu sufletul împărţit între familie şi şcoală
„După patru ani în care am fost suplinitor, am susținut examenul de titularizare şi m-am fixat pe o catedră de limba română la un liceu din Tecuci, orașul în care locuiam la acea vreme. În tot acest timp, am predat şi limba engleză. Au urmat gradele didactice, m-am transferat la un alt liceu, iar în 2013 am decis să părăsesc țara - fiind unica din familie rămasă în oraș (soțul, mama, fratele... erau deja la Roma de câțiva ani)”, îşi aminteşte Valentina Popa.
A fost o decizie destul de grea să renunțe la carieră și să plece din România, dar, după cum spune, sufletul ei a fost mereu împărțit în mod egal între familie și școală: „Fără una din cele două mă simt incompletă. Am acordat prioritate familiei, mi-am adus copilul aici la câteva luni după venirea mea şi nu regret. Cariera se poate reconstrui oriunde, cu efort, răbdare și timp, însă familia este doar una”.
I s-a spus că în Italia nu va mai fi profesor
„Mi s-a spus atunci, destul de malițios, că în Italia nu voi mai fi profesor, ci voi avea de înfruntat munca de jos. După câteva zile la această muncă de jos, am hotărât că trebuie să îmi traduc toate documentele şi să încerc să predau din nou. Câteva luni am studiat limba italiană, autodidact, iar în septembrie 2014 am fost acceptată la o școală privată de limbi străine din Roma, în urma unui interviu”, ne-a povestit Valentina Popa.
Trei ani mai târziu, a aflat şi de cursul Limbă Cultură şi Civilizaţie Românească. Fiind de formație dascăl de limba română, am dat concurs și de atunci predau şi cursul de limbă, cultură și civilizație românească în trei şcoli din Roma. „Deși este un curs facultativ, extrașcolar, sunt fericită că le pot vorbi copiilor români de aici despre tezaurul nostru cultural”, spune profesoara. Fără renunţări! În ciuda activităţilor didactice pe care le desfăşura, tot nu îşi găsea locul. Ceva lipsea. „Așa că am decis să îmi fac recunoașterea profesională și echivalarea studiilor. A fost un proces lung si obositor, pe care l-am început în 2018 şi l-am finalizat abia în primăvara acestui an. Așa am reușit să aplic si să intru în sistemul italian... sau în ceea ce se numește aici «graduatoria». În urma punctajului obținut, după toate gradele didactice, experiența și cursurile absolvite, am ajuns în poziţia a treia, astfel încât am avut dreptul să aleg școala în care doream să predau.
Nu a fost un parcurs spectaculos, doar unul lung şi fără renunțări, mi-aș dori să pot face mai mult. Important e că am vrut mereu să fiu dascăl şi nu am renunțat nicio clipă la acest vis”, ne-a povestit Valentina Popa.
"Oaza mea de linişte va fi mereu la Galaţi"
„Ce înseamnă să fiu profesor? Jumătate din mine, cum spuneam... Fără școală simt că nu respir, mă simt ca un invalid. Pentru mine nu este doar o meserie, e o adevărată vocație. E modul meu de a dărui ceva altora”, ne-a mărturisit, cu inima deschisă, Valentina Popa. Cu siguranţă elevii cărora le-a predat la Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci încă şi-o mai amintesc! Nu ai cum să uiţi un dascăl atât de dedicat!
Chiar dacă a plecat deja de ani buni din ţară, Valentina se simte legată de România şi de Galaţi: „Mi-e dor și îmi va fi mereu de România mea culturală, de peisajul ei de basm, ori de oamenii plini de căldură, oaza mea de liniște va fi mereu la Galați, în sunetul cald al Dunării. Acolo am cele mai frumoase amintiri şi nu ezit să i le povestesc copilului meu, ori de câte ori am ocazia”, spune Valentina Popa.
