Unde se roagă românii din Oraşul de Aur. Comunitatea românească din Praga
Foto: Dana Stanciu

Unde se roagă românii din Oraşul de Aur. Comunitatea românească din Praga
Evaluaţi acest articol
(10 voturi)

I-am reîntâlnit pe credincioșii din Comunitatea românilor din Praga, aflată în purtarea de grijă a părintelui Andrei Ioan Danciu, în Duminica izgonirii lui Adam din Rai, Ziua Domnului care marchează începerea Postului Mare. Canonic, parohia românilor din Praga este sub jurisdicția Mitropoliei Ortodoxe a Cehiei și Slovaciei, păstorită de Înaltpreasfințitul Părinte Mihail Dandar, Arhiepiscopul Pragăi și al Ținuturilor Cehiei. Duhovnicește, comunitatea românească din Praga urmează calendarul Bisericii Ortodoxe Române, prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Până în toamna lui 2020, românii se întâlneau la rugăciune în Biserica - Monument de patrimoniu ce a aparținut ortodocșilor ucraineni, despre care am relatat în paginile ziarului nostru în anii din urmă. Un nefericit incendiu, produs în 28 octombrie 2020, a făcut scrum frumoasa și istorica biserică din lemn a rutenilor din Praga, ridicată în veacul al XVII-lea,  o biserică asemănătoare cu cele din lemn din Maramureșul nostru istoric.

Biserica "Sfântul Ioan Nepomuk" - noua casă a românilor ortodocşi

De puțin timp, tânăra familie a credincioșilor ortodocși români se roagă și Îi mulțumește lui Dumnezeu la Biserica „Sfântul Ioan Nepomuk” din fosta comunitate Velká Chuchle - astăzi parte a Capitalei cehe - un locaș de rugăciune acordat românilor de Primăria „Praga 5”, cu sprijinul Ambasadei României din Cehia. Singura parohie a românilor din „Orașul de Aur”, cum mai este numită Praga, a fost înființată cu cincisprezece ani în urmă, fiind pusă sub ocrotirea „Sfinților Mihail și Gavriil” și a „Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt”. 

Biserica „Sfântul Ioan Nepomuk” este mai generoasă ca spațiu, asemănătoare cu bisericile din Ardeal. Este ridicată pe un deal din Velká (mare) Chuchle la hotarul cu Malá (mic) Chuchle, în anul 1729, fiind restaurată între 1846 și 1849. În interior există mobilier baroc din momentul zidirii. Așezământul este situat într-o rezervație naturală, un loc mirific la fel de frumos ca Parcul Kinsky și este în inima metropolei Praga.

Se impune o paranteză. Sfântul Ioan din Nepomuk (1340-1393) este unul dintre sfinții martiri ai Regatului Boemia - cu capitala la Praga - regat ce trecuse la catolicism, deși Boemia fusese încreștinată de Sfinții ortodocși slavi Chiril și Metodiu, la anul 863. Sfântul Ioan din Nepomuk a fost o vreme vicar al Pragăi. Fiind duhovnicul Reginei Boemiei, consoarta lui Venceslav al IV-lea al Boemiei, sfântul a refuzat să spună regelui ce discuta cu Regina la Sfânta Taină a Spovedaniei. Din acest motiv, a fost persecutat și aruncat în Vâltava, unde și-a găsit sfârșitul pământesc, prin verticalitate sa dobândind veșnicia...   Un mic pelerinaj printr-o rezervaţie pragheză

La noul loc de rugăciune al românilor din Praga se ajunge cu puțină nevoință. Până să urce dealul bisericii, credinciosul mic sau mare lasă mașina la Podul Akaty 162/90 și pornește într-un mic pelerinaj printr-una dintre rezervațiile pragheze. Cu gândul la cele viitoare, orb să fii și tot observi că pădurea stă să înverzească. Printre ruginiul pământiu al pădurii, se ițesc mici pete de culoare: ghiocei îmbrăcați în albul veșniciei, toporași și anemone de culoarea cerului, muguri de un verde crud, ce anunță o altă primăvară la Praga, o înviere în Duh...

Cărarea urcă lent prin pădure pe vreun kilometru. Până în vârful colinei din fostul sat Velká Chuchle, acum cartier în Praga 5, te alături semenilor care - la salutul de: „Bună dimineața!” - îți răspund în aceeași limbă, româna, dulcele grai de Acasă. Pe drumul devenirii și al regăsirii sunt părinți tineri din România, dar și din înstrăinata Moldovă, purtând în grijă câte doi, trei, șase și chiar opt copii.

Așa se face că, în Duminica dinaintea Postului Mare, părintele Andrei Danciu a fost în comuniune duhovnicească nu doar cu familia naturală, care numără șase copii, ci și cu frumoasa Biserică vie, pe care a zidit-o, la Praga, în toți anii de slujire a sufletului românesc și creștinesc.

Erau la Sfânta Liturghie în comuniune cu Hristos peste o sută de credincioși români, între toți, vreo 60-70 de copii. Raportându-ne la cei prezenți, media de vârstă a celor prezenți nu depășea 30 de ani...  Copiii și adolescenții, dar și unii dintre părinții lor, s-au bucurat de rugăciune și s-au împărtășit cu Trupul și Sângele lui Hristos. 

Învăţătoarea Dominika s-a regăsit în ortodoxie

Alina și Petru sunt din Bălți - Republica Moldova - erau la rugăciune cu cele două copile Anastasia (Învierea, după termenul din greacă „Anastasios”) și Alexandra. Cătălin este un adolescent de clasa a VII-a, care de mic se școlește la o instituție de învățământ în limba cehă, dar  - duminica și la marile sărbători de peste an – învață, alături de familia sa și a creștinilor din Praga, abc-ul credinței părinților părinților noștri. Eugen, 14 ani, nu lipsește de la Sfânta Liturghie sau de la activitățile anunțate de părintele Andrei, și mărturisește că la capitolul „ascultare” există o reciprocitate; el Îl ascultă pe Dumnezeu și El îi răspunde la nevoie... „Când nu mi se întâmplă ce doresc, înseamnă cu nu am nevoie de acea cerință!”, zice tânărul.  Dominika este învățătoare, născută în inima Boemiei, și s-a îndrăgostit de Hristos cu ceva ani în urmă, în Comunitatea românilor din Praga... Născută în plin regim ateist, ai ei nu au botezat-o. Abia acum doi ani, a fost botezată în credința ortodoxă, de părintele Andrei.

„În ortodoxie m-am regăsit!”, mărturisește Dominika, vorbind un pic în română, tot pe atâta în engleză. Tânăra profesoară citește, la Sfânta Liturghie, rugăciunile în limba cehă, alături de copiii și tinerii din comunitatea românească. Pe doamna Ana, o româncă din apropiere de Chișinău, am observat-o în ultimele două duminici la rând, înainte de Postul Mare, la Biserica din Praga, înconjurată de o ceată de vreo sașe-şapte copii. Am gândit cu glas tare că este profesoară... „Da, sunt profesoară pentru cei opt copii ai mei!”, îmi zice Ana. Cel mai mare fecior al Anei are optsprezece ani, iar cel mic doi ani. Mezinul Anei se bucură din plin de atenția fraților mai mari, fiind purtat până în dealul bisericii, în cărucior sau în brațe... Toată admirația pentru aceste mame jertfitoare, care departe de casă țin aprinsă flacăra credinței, lucrează și își fac timp și de rugăciune.

Doamna Elena este din Bălți și vine la biserică de la înființarea parohiei, de cincisprezece ani. Este prietenă cu Hristos, cu prezbitera Danciu și cu doamna Ana Mircea, cu care au pregătit agapa frățească de după Sfânta Liturghie, în spiritul tradiției primilor creștini.  O tradiție care se împletește cu gustul bucatelor de la Mama de Acasă, din care nu au lipsit sarmalele de post, cozonacii, plăcintele, alte bunătăți, la care nu mai putem jindui acum.

Comunitatea românilor din Praga, un loc de încercări și bucurii întru desăvârșire, care învie zi de zi, duminică de duminică, de dorul pâinii rumene și de chipul mamei de acasă.

Citit 2222 ori Ultima modificare Sâmbătă, 30 Martie 2024 21:34

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro