Sculptorul Constantin Emil (Ticu) Arămescu - 110 ani de la naștere

Sculptorul Constantin Emil (Ticu) Arămescu - 110 ani de la naștere
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Sculptorul Constantin Emil (Ticu) Arămescu, de la naşterea căruia s-au împlinit 110 ani pe 6 mai, s-a afirmat în Statele Unite ale Americii, unde s-a stabilit în anul 1948

Născut în Galaţi, ca fiu al profesorului de geografie George Arămescu, fost director în două rânduri al Liceului "Vasile Alecsandri", şi al Elenei Arămescu, muziciană, soră cu economistul şi profesorul Virgil Madgearu, el nu a făcut în ţară studii în domeniul artei, ci a urmat Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi, în paralel, a audiat cursuri la Academia de Înalte Studii Comerciale. După absolvire, în perioada 1939-1947, a lucrat ca jurisconsult al Şantierelor Navale Galaţi.

Urmându-şi în America sora, pictoriţa Georgeta Arămescu-Anderson, Ticu Arămescu a practicat mai întâi arta fotografică şi a filmului documentar, ca mai apoi să obţină diploma de licenţă în arte, cu teza "Elemente persuasive ale televiziunii", şi diploma de absolvire a cursurilor practice "Comunicaţiile de radio şi televiziune".

Stabilit definitiv la Miami

În 1958 s-a stabilit definitiv în însoritul oraş Miami (Florida). A simţit imboldul către artă şi a început să lucreze o serie de sculpturi pe care le-a numit "electronice", deoarece erau construite din piese ale aparatelor de televiziune sau ale maşinilor de tăiat iarbă. În 1961, a participat cu două dintre aceste lucrări la Festivalul de Primăvară de la Miami, obţinând premiul II pentru sculptura "Don Quijote". Un an mai târziu, a expus alături de sora sa la Muzeul "Norton" din Palm Beach, instituţie care are în colecţia sa şi opere semnate de Brâncuşi. În aceste sculpturi "electronice", fantezia se îmbină cu umorul, dar şi cu o vădită notă tragică, modul de asamblare al diferitelor piese sugerând parcă dinamica barocului ("Gândacul", "Pisica", "Boul Apis", "Salomeea", "Dansator spaniol", "Domnişoara Tanganika", "Între patru ochi" etc.).

Descoperind lemnul pietrificat al plajelor Floridei, rămăşiţe ale unor corăbii avariate aduse de valuri, uneori străpunse de fiare ruginite, Constantin Arămescu, adept al filozofiei Zen, pornind de la forma şi structura acestora, le-a găsit anumite semnificaţii. De cele mai multe ori a intervenit, le-a prelucrat, le-a combinat, le-a dat forme noi. "Lemnul îmi spune el însuşi ce să fac", mărturisea el criticului de artă Helen Ferguson, cu prilejul unei expoziţii din 1964. Aşa s-au născut lucrările din seria obiectelor găsite, amintind de pop-art, serie pe care Petru Comarnescu, autorul albumului monografic "Fraţii Arămescu" (Editura Meridiane, Bucureşti, 1972), a numit-o abstract-simbolică: "Columb pe corabia Sfânta Maria", "Napoleon", "Iosefina", "Mama şi copilul", "Corabie solară", "Olaf şi Ingeborg", "Hiroşima", "Totemul toporului pierdut", "Lira", "Avionul Zulu" etc.

Lucrări remarcate de critica de artă americană

Originalitatea acestor lucrări, semnificaţiile lor profunde nu puteau să nu fie remarcate de critica de artă americană. Doris Reno, criticul de artă al ziarului "The Miami Herald", nota: "Deşi aparenţa lor este mai curând abstractă, lucrările au toate individualitate şi semnificaţii realiste. El foloseşte şi exploatează accidente naturale, descoperite într-o bucată de lemn ars, într-un fragment de lemn adus de ape şi uzat de vreme sau într-un fier ruginit. Această integrare în natură sugerează o imagine nouă, ce rezultă din accentuarea formelor neobişnuite şi prin adăugarea de părţi noi". La rândul său, sculptorul îi declara aceluiaşi critic de artă: "Problema este de a face ceva din nimic - de a lua obiecte foarte banale, obişnuite şi de a crea ceva frumos... Opera mea este mai naturală decât cea mai mare parte din sculptura deşeurilor. Mă străduiesc să arăt frumuseţea ce există în însuşi materialul folosit. Poate aceasta se datorează sângelui meu românesc. Oamenii din România sunt foarte influenţaţi de natură".

În aceste lucrări, lemnul şi metalul îşi dau mâna într-o fericită logodnă, arhaicul trăieşte alături de modern, materia se spiritualizează. Alte sculpturi ca „Piticul”, „Contrabasistul şi instrumentul său”, „Treapta”, „Confruntare”, „Strigătul”, „Aripa” fac trecerea spre cele legate de spiritualitatea şi stilistica populară românească. „Aripa”, care evocă ideea zborului, şi „Treapta”, materializare a înălţării, a aspiraţiilor omului către infinit, sunt considerate de Petru Comarnescu adevărate capodopere.

Sculpturile de inspiraţie românească sunt îndeosebi coloane cioplite în stilul artei noastre populare, al stâlpilor de pridvor şi al porţilor transilvănene („Domniţa”, „Coloană moldovenească”, „Coloană românească”, „Troiţa”, „Familia Omului”, „Biserică românească”, „Sfântul”, „Coloană dacică”, „Nobleţe”, „Domniţa”, „Coloana strămoşilor”, „Voievodul şi Doamna”). Ornamentica sculpturii ţărăneşti, ritmica, geometrismul, motivul decorativ al torsadelor se regăsesc în aceste lucrări în forme moderne, la care artistul, ca şi Brâncuşi, a ajuns prin simplificare şi esenţializare.

Peste 70 de lucrări, în patrimoniul Muzeului de Artă Vizuală

Când Constantin Ticu Arămescu se simţea în lumea artistică americană tot mai român prin ceea ce făcea şi folosea lemnul pentru a arăta lumii „cât de vechi suntem noi, românii, cât de proaspătă şi bogată în semnificaţii este arta noastră populară”, boala de inimă de care suferea de mai mult timp i-a curmat viaţa, pe 19 aprilie 1966, la numai 52 de ani.

Opera sa însumează 175 de sculpturi, rod al unei activităţi desfăşurate pe parcursul a numai şapte ani. Graţie donaţiilor succesive ale surorii sale, creaţia fraţilor Arămescu (peste 70 de lucrări ale sculptorului) se află astăzi în cea mai mare parte în patrimoniul Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi şi este integrată în circuitul artei româneşti contemporane, aşa cum de altfel şi-au dorit cei doi artişti în timpul vieţii.

Pe strada Nicolae Bălcescu din Galaţi, în curtea Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri”, în partea dreaptă a parcului din faţa şcolii, se află o construcţie cochetă, în care pe vremuri locuia familia profesorului care îndeplinea funcţia de director al acestei instituţii. Astăzi, ea îndeplineşte funcţia de muzeu al acestei prestigioase instituţii de învăţământ. Aici s-a născut sculptorul Constantin Ticu Arămescu.

Încă din 1968, când Gigi Arămescu, sora sa, a venit în ţară cu o expoziţie retrospectivă (deschisă mai întâi la Galaţi, apoi la Bucureşti, Iaşi şi Cluj), ea a dorit şi a făcut intervenţii verbale şi scrise la organele de resort, pentru instalarea unei plăci memoriale pe peretele de la stradă al acestei case, oferindu-se să suporte cheltuielile în acest sens. Aceasta ar fi urmat să aibă următorul text: „În această casă s-a născut la 6 mai 1914 sculptorul Constantin Ticu Arămescu, mort la 19 aprilie 1966 la Miami (Florida - SUA), fiul profesorului George Arămescu, director al Liceului «Vasile Alecsandri» între 1 februarie 1914 - 22 iulie 1916 şi 1 februarie - 1 decembrie 1919”. Sub administraţia comunistă, când chiar montarea unei plăci memoriale trebuia să aibă aprobarea C.C. al P.C.R., nu s-a putut găsi o rezolvare. Din păcate, nu s-a găsit nici în perioada postdecembristă, în condiţiile deplinei libertăţi şi ale dispariţiei cenzurii, deşi semnale au existat în mai multe rânduri în presa locală. Moştenirea artistică şi arhivistică (pictoriţa a donat Bibliotecii „V.A. Urechia” arhiva familiei) lăsată Galaţiului de cei doi fraţi, artişti care în America au impresionat şi s-au impus tocmai prin românismul lucrărilor lor, nu ne dă dreptul să-i uităm!

Citit 3275 ori Ultima modificare Duminică, 16 Iunie 2024 11:12

1 comentariu

  • postat de Un cetatean
    Marți, 09 Iulie 2024 04:47
    86.120.91.***
    peste inca 100 de ani vor fi 210 ani de la nastere ...atunci sa te tii
    1
    0

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.