Spre deosebire de alţi tineri care nu ştiu cum să plece mai repede din ţară şi să uite drumul înapoi, gălăţeanca Aura Dajbog nu visează decât să se întoarcă în România şi să pună în practică tot ceea ce a învăţat la Universitatea de Artă din Londra, unde urmează acum un masterat în Jurnalism şi Televiziune. Anul trecut, Aura Dajbog a fost singura care a luat apărarea Galaţiului atunci când actorul Mihai Bendeac ne-a hulit oraşul într-o postare pe propriul blog şi l-a pus la punct pe acest imitator de Nikite, Becali, Gogâi, Cruduţe şi alte personaje ultrapenibile şi sufocante prin propria lor prezenţă copleşitoare pe televizor. Despre cum se vede România din Londra şi cum arată lumea privită prin ochii unei gălăţence şcolite internaţional am discutat cu Aura Dajbog, „tranzitară” şi apoi colaboratoare a „Vieţii libere”.
Şcoala britanică
Când spune că e studentă la Londra, românii o privesc cu alţi ochi, spune cu tristeţe Aura: „Sunt oameni care nu şi-au permis să facă asta, au rămas în România, dar care au atât de multe de oferit şi, totuşi, nu primesc aceeaşi atenţie. E nedrept”. Experienţa vieţii într-o Londră cosmopolită, educaţia la o prestigioasă universitate i-au adus Aurei un preţios câştig profesional şi personal. „La facultate, fiecare învaţă pentru el, nu este nimeni ridicat în slăvi dacă primeşte o notă mare şi fiecare student, oricât de bun sau de slab ar fi, primeşte încurajări şi apreciere. Am colaborat cu oameni din toate colţurile lumii şi asta e mai presus de nişte studii şi o diplomă.
Pentru mine studiile la Londra sunt un fel de paşaport spre toate locurile frumoase de pe planetă. Am fost o adolescentă frustrată, care nu prea-şi găsea locul în societate. De când am plecat din ţară am început să am încredere în forţele mele şi m-am dezvoltat ca persoană”, spune Aura. A fost singura studentă care a scris despre „London Fashion Week”, acum doi ani şi asta i-a adus aprecierea. Felul ei de a fi - dezinvoltă, plină de viaţă şi cu simţul umorului - este pe placul posacilor britanici. Nu s-a simţit vreodată discriminată chiar dacă, în primul an de studenţie, când spunea că vine din România era întrebată dacă e ţigancă. „Nadia, Hagi şi Ilie Nastase sunt primele trei nume pe care le aud, după ce spun că sunt româncă”, mărturiseşte Aura, dar vin din urmă Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu…
„Războiul” cu Bendeac
„Cu Mihai Bendeac am avut o oarecare altercaţie pe tema «Galaţi». Eu am răspuns, pe blogul meu personal, unor acuzaţii pe care el le aducea oraşului. Apoi, el m-a numit public «isterică» şi «ipocrită» şi m-a blamat pentru faptul că locuiesc la Londra şi simulez ataşament faţă de oraşul meu. Ne-am întâlnit apoi, din întâmplare, în aeroport la Londra, şi am discutat subiectul, pe larg. Desigur că părerea lui a rămas neschimbată, nu a ezitat să-mi spună cum şi-a rupt el Land Roverul în patru, cum a suferit de foame şi de frig, cum a avut nevoie de pază în club şi alte chestiuni care pe mine m-au depăşit şi încă mă depăşesc. Din punctul meu de vedere, Mihai Bendeac nu ştie cu ce se mănâncă show-biz-ul, nu îşi cunoaşte atribuţiile de persoană publică.
Dacă făcea astfel de afirmaţii într-o ţară civilizată, avea toate şansele să rămână fără emisiune sau să fie sancţionat. Nu poţi să-ţi exprimi orice părere personală, într-un spaţiu public, ca persoană publică. Prin materialul pe care l-a scris, unul extreme de subiectiv, a adus prejudicii de imagine oraşului Galaţi, în plus a influenţat partea de public care, fără să înţeleg de ce, îi urmăreşte scenetele copilăreşti, de prost gust şi joasă speţă. Chiar dacă am făcut câteva afirmaţii dure la adresa lui, nu le-am retras şi nu le voi retrage niciodată”, ne-a spus Aura.
Dor de Galaţi
Ce-i lipseşte la Londra şi îi face dor de Galaţi? „Mi-e dor de oameni. Românii sunt cea mai frumoasă, deşteaptă şi caldă naţie posibilă. Românii ştiu să petreacă, românii ştiu să se distreze, ştiu să socializeze, sunt ospitalieri şi au, din când în când, şi intenţii bune. Mi-e dor de mâncarea bună care se găseşte în restaurantele din Galaţi, de atmosfera din cluburi, de familia mea frumoasă care mă susţine şi care toata viaţa s-a străduit să-mi ofere tot ce-i mai bun, numai să-mi realizez visele. Mi-e dor de prietenii mei, de oamenii care m-au sprijinit şi m-au ghidat spre drumul pe care l-am parcurs şi îl parcurg: Angela Ribinciuc, Raluca Andonie Ardean, Marian Marin, Dorian Dumitrescu”.
De ce România?
”Îmi doresc să revin în ţară pentru că visele mele sunt legate strict de România. Îmi doresc din toata inima să fac televiziune şi consider că locul meu este la un anumit post de televiziune, la un anumit buletin de ştiri. Nu exclud ca mai târziu să caut altceva şi să-mi doresc să revin la Londra sau în orice alt oraş mare din lume, care să-mi potolească nebunia, setea de agitaţie, dar pentru moment, sunt nerabdatoare să vin acasă şi să pun în practică tot ceea ce am învăţat aici. Oamenii care vor să plece peste hotare sunt puţin idealişti. Şi eu am fost una dintre ei. Am crezut că experienţa la Londra va fi lapte şi miere. Nu e chiar aşa. Mulţi s-au întors pentru că au realizat că suma compromisurilor nu este direct proporţionala cu suma satisfacţiilor pe care ţi le oferă mutarea”, a conchis Aura Dajbog.
Sinceritate
Import din Londra la Galaţi
„Din Londa aş aduce în primul rând bunul simt, toleranţa şi indiferenţa pozitivă a oamenilor. Mi-ar plăcea ca gălăţenii să fie mai puţin interesaţi de capra vecinului, să aibă mai multă grijă de ei înşişi, de activităţile lor, fără a-i judeca pe ceilalţi. Aş mai aduce magazinele cu haine frumoase, simple şi ieftine, dar şi preparate delicioase şi imposibil de găsit în România”, spune Aura Dajbog.
