* Care-s mai frumoase, româncele sau italiencele? * "Frumuseţea şi răutăţile n-au naţionalitate” spune Rocco Faraco, italianul care vorbeşte, scrie, gândeşte, iubeşte şi simte româneşte
Într-o Italie care, uneori, îi judecă pe românii cinstiţi la fel ca pe cei care ucid, fură, violează ori cerşesc, Rocco Faraco se încăpăţânează să fie o „rara avis”, pasăre rară. „Sunt atât fascinat de istoria şi de limba română că mulţi mă întreabă dacă am o iubită româncă. Pentru a înţelege un popor trebuie să-i cunoşti oamenii, pentru că omul este măsura tuturor lucrurilor”, spune italianul cu suflet de român. Născut la Lauria, în Basilicata, locuieşte în Milano. Viaţa lui poate părea povestea adevărată a lui „Rocco e i suoi fratelli”, filmul lui Visconti. A învăţat singur româneşte, a năşit o minunată familie de maramureşeni şi povesteşte despre cele trei vizite ale lui în România cu emoţia unui român reîntors, după ani, ACASĂ. Deşi locuieşte lângă stadionul San Siro, ultima dată a fost pe arenă pe 7 octombrie 2000, la meciul de calificare la Campionatul Mondial de fotbal 2002, Italia - România!
„Il Professore” Nello Manzati
„Ce ştim astăzi despre România? Prea puţin! Ce ştim astăzi despre Nelu Mânzatu? Cine este Nello Manzatti - devenit Manzatti după refugiul din ţară - (5 februarie 1905, Bucureşti - 5 februarie 1986, Milano). A fost prozator, memorialist, compozitor. Pentru activitatea sa legionară, a fost arestat la Bucureşti în 1938 şi închis în aceeaşi încăpere cu Nae Ionescu şi Mircea Eliade. După instalarea comunismului în România, s-a stabilit definitiv, în 1955, în Italia. Numele lui a fost dat uitării în România, dar şlagărele lui au continuat să fie cântate şi atribuite unui anonim. «Frumoasa mea cu ochii verzi» e cel mai cunoscut. A lucrat la Milano, ca angajat al lui Iosif Constantin Drăgan, apoi ca profesor de limba germană în învăţământul secundar. Sunt mândru că l-am cunoscut, pentru mine a fost un maestru de viaţă: «Il Professore», primul român în viaţa mea. Mi-a povestit despre comunism, anticomunism, despre valorile româneşti. Poate atunci m-am îndrăgostit şi a început pasiunea mea pentru România”, spune Rocco.
Deşi în vremurile acelea nimeni nu ştia aproape nimic despre România, „încăpăţânat ca un măgar” a început să înveţe limba română. Singur, cu un mic dicţionar! Peste ani, o bună prietenă din Bucureşti, Doina Popa, i-a dăruit primul manual de limba română şi primul DEX, cu dedicaţia: „Dragă Rocco, acest cadou îţi va uşura studiul limbii şi vei înceta să mă sâcâi cu întrebări”. Înscris la Università degli Studi di Milano, a urmat cursul de limba română cu Valentina Negriţescu, autoarea mai multor dicţionare şi gramatici româneşti. Acum, Rocco are o grămadă de dicţionare, ba şi chiar un mic muzeu cu amintiri şi obiecte tradiţionale româneşti! Iar dintre personalităţile României, cel mai mult îi apreciază pe „cei care au uimit lumea cu lucrările, ideile şi arta lor: Constantin Brâncuşi, Emil Cioran, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, dar nu trebuie să uităm de Nicolae Tonitza, Ştefan Luchian şi Nicolae Grigorescu”.
Năşicul din Maramu’
Până să se închidă, Rocco a fost client fidel al primului şi singurului restaurant românesc din Italia, „Moldova” din Milano. Acum zece ani, spre marea lui bucurie, Mihai, care a lucrat în acest restaurant şi i-a devenit prieten de familie, l-a invitat la nunta lui cu „cea mai dulce fată din Săpânţa”, Ileana Stan. „Am plecat imediat spre Maramureş! Am fost naş, soţia mea, naşă, ne-am îmbrăcat în portul tradiţional şi a fost o cununie minunată”, îşi aminteşte Rocco.
„Mi-e dor de Galaţi!”
„În România am fost doar trei ori”, mărturiseşte Rocco. Ce emoţii a simţit când a ajuns prima dată pe aeroportul „Henri Coandă”: „Mi se părea o întoarcere «acasă» şi numai cât mă gândesc mă trec fiorii”. La Universitatea din Bucureşti, în faţa dr. Manuela Saramandu, a susţinut examenele pentru certificatul de competenţe lingvistice - limba română. „Ce emoţie atunci când am început să citesc, am scris şi am vorbit încet - încet şi cu greutate. Numai atunci când am primit certificatul mi-am dat seama că a fost un vis plăcut”, mărturiseşte italianul. Prieten pe Facebook cu „Viaţa liberă”, cititor al ziarului nostru, Rocco a fost, la cea de-a doua vizită în România, la Galaţi, invitat de Gabriela, una dintre cele mai dragi prietene ale lui. „Dunărea este o minune a naturii! Am mâncat în Turnul de Televiziune, am văzut Teatrul Dramatic «Fani Tardini», «Fata pe valuri» (Nespălata). Faleza, seara, cu muzica din Valurile Dunării, devine un loc de vis... Mi-e dor de Galaţi!”, spune Rocco şi simţi că ţi se topeşte inima în faţa unei declaraţii aşa sincere!
De la Mărţişor, la Ziua Naţională
Rocco s-a simţit tare mândru când, cu ani în urmă, Marius, un prieten român, i-a urat: „Cu ocazia zilei de naştere îţi doresc multă sănătate. La mulţi ani, Rocco, ţie şi «românului» care este în tine!”. Rocco nu lipseşte niciodată de la evenimentele culturale organizate de comunităţile româneşti din Milano. Iar cel mai mare eveniment a fost invitaţia la Festivitatea de Ziua Naţională a României trimisă de consulul general al României. „O invitaţie similară pentru mine este o mare onoare”, subliniază Rocco. Aici s-a întâlnit cu personalităţi ca Cristi Chivu, Mirabela Dauer, Gheorghe Zamfir...
Provocare
Pentru că inima lui Rocco pulsează româneşte sânge italian, l-am provocat să ne spună care femei sunt mai frumoase: româncele sau italiencele? Iată răspunsul: „I-am spus odată unei prietene românce: «Eşti foarte frumoasă»! Ea: «Eu nu sunt frumoasă, tu mă vezi foarte frumoasă»! Eu: «Poate frumuseţea se află în ochii celor care te privesc. Frumuseţea unei femei este o lumină care intră în inimă şi luminează sufletul dacă priveşti cu el». Ea… nu ştiu de ce, dar a plecat fără să-şi ia rămas bun. Iar eu am învăţat că frumuseţea şi răutăţile nu au naţionalitate! Între timp am devenit: Rocculesc”.
"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?"
„Un mare viitor ar trebui să spun? Nu-mi place deloc atunci când se întreţine artificial un război inutil şi stupid între români şi italieni, sau între români şi francezi. Mă doare când românii fac lucruri teribile în Italia, fură, violează, ucid, cerşesc şi merită să fie pedepsiţi. Cred că este în primul rând o chestiune de educaţie. Lucruri rele se întâmplă peste tot, dar eu cred că poveştile adevărate, ale convieţuirii fireşti, armonioase, între români şi italieni trebuie scoase în faţă, nu mizeriile şi răutăţile", afirmă Rocco. Cum să nu-l crezi când spune cu sinceritate: "Iubirea mea pentru România este o prietenie care a luat foc".
