Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
11 comentarii

Un birou internaţional de avocatură ca să poată să le fie de folos cât mai multor români, asta îşi doreşte să înfiinţeze gălăţeanca Ana-Maria Codreanu, avocat în Baroul din Padova, Italia * Deja a reuşit să le fie de folos multor conaţionali în procese dificile


La doar 33 de ani, Ana-Maria Codreanu are o carieră frumoasă şi solidă în Italia. A început Dreptul la „Danubius” în Galaţi şi l-a absolvit cu brio în Italia. Ana-Maria este fiica unui fost pilot de aviaţie şi a unei asistente medicale, astăzi pensionară, iar reuşitele ei sunt, în mare măsură, meritul părinţilor.
Pe când era elevă la Liceul Pedagogic din Galaţi, Ana-Maria Codreanu visa doar să-şi găsească un post de învăţătoare lângă ai ei. După trei ani de Drept la „Danubius”, dându-şi seama că în România nu are perspective, a decis să plece. Nu i-a fost deloc uşor: „Ştiam limba, dar nu la perfecţie. Am învăţat italiana singură, cu dicţionarul şi uitându-mă la Rai. Când am ajuns în Italia, în februarie 2002, mi-am dat seama cât de dezvoltată era societatea lor faţă de a noastră. La început nu mă puteam obişnui, plângeam mereu că-mi era dor de părinţii mei”, îşi aminteşte Ana-Maria.
Bursieră la Trento
Recunoaşterea studiilor a fost complicată şi birocratică: traduceri, legalizări, apostile... cozi lungi la Ministerul de Externe. „Am ales facultatea din Trento, pentru că mi-a recunoscut cele mai multe examene, 11 din 18. Altele îmi recunoşteau doar jumătate, ceea ce însemna că trebuia să mai pierd un an. Facultatea din Trento este frecventată de mulţi studenţi străini din Germania, Albania, Austria, China, Anglia, veniţi în cadrul programului Erasmus. Examenele erau toate orale, mai întâi cu asistentul universitar, apoi cu profesorul, pentru nota finală. Iar dacă asistentul nu era mulţumit de răspunsuri, nici nu mai ajungeai la profesor! Din fericire am avut doar o restanţă, la dreptul muncii... materie pe care azi o profesez cel mai mult. Am luat şi bursă de studii de 3.600 de euro, pe care o obţineau doar cei care reuşeau să acumuleze numărul de credite cerute pe fiecare semestru. În decembrie 2004 am dat prima licenţă (laurea triennale) în drept european, apoi în martie 2007 licenţa de specialitate, în drept pur”, ne-a povestit avocată.
”A fost obositor, dar a meritat”
Am aflat cu surprindere că în perioada de doi ani a stagiului în avocatură, munca depusă la cabinet este gratuită, aşa că stagiarul trebuie să îşi găsească o sursă de venit alternativă! Ana-Maria şi-a început practica în avocatură în februarie 2008 într-un cabinet din Padova. La început n-a primit nimic, abia după un an - 200 de euro pe lună. „După primul an de practică, poţi cere la Barou să fii abilitat să profesezi, înlocuindu-l pe avocatul titular, dar în anumite limite: în civil - cauze până la 25.000 de euro, iar în penal doar infracţiuni cu pedepse de până la patru ani”, ne-a spus Ana-Maria. Examenul de stat este compus din două părţi, scris şi oral. „Partea scrisă am dat-o în decembrie 2010 la Curtea de Apel din Veneţia, competentă pentru regiunea Veneto, pentru că se ţine cont de reşedinţă. Sunt trei probe (trei zile la rând câte şapte ore): speţă de civil, speţă de penal şi un act la alegere (civil, penal sau administrativ). Rezultatele se dau abia după şase luni. În iunie, când am aflat rezultatele, nu-mi venea să cred! S-au prezentat la scris în jur de 2.000 de candidaţi. Am luat doar 490. Am început imediat să mă pregătesc pentru proba orală pe care am susţinut-o în octombrie, la şase materii, patru la alegere şi două obligatorii. La sfârşitul probei orale am trecut doar 200 de candidaţi! Cine nu trece oralul, trebuie să refacă scrisul, care se ţine o dată pe an. A fost, greu şi obositor, dar a meritat! Azi sunt înscrisă la Baroul din Padova”, ne-a spus Ana-Maria.
De la „Ah, eşti româncă” la complimente
Ca orice român aflat peste hotare, gălăţeanca a simţit gustul amar al discriminării, în primii ani, când îşi căuta de lucru. A lucrat într-o fabrică, într-un institut de credite, şi apoi într-un birou de avocatură ca secretară. Chiar dacă avea un CV interesant, i s-a spus „Ah, dar eşti româncă!”. „Azi, în schimb, lucrurile s-au schimbat. Chiar la Examenul de Stat, după terminarea probei, preşedintele Comisiei mi-a făcut complimente pentru străduinţă. Sunt mulţumită, deoarece colegii mei mă apreciază. Mai sunt şi unii invidioşi. Când mă prezint, la începutul proceselor, judecătorii - care au de a face cu mulţi inculpaţi români, şi deci cunosc numele străine - rămân uimiţi şi îmi zâmbesc”, ne-a mărturisit avocata.
Cazuri dificile câştigate
Am rugat-o să ne povestească despre dosarele românilor, în care a pledat ca avocat. Unul dintre cele mai strigătoare la cer a fost cazul a doi români, aflaţi în Italia în vacanţă, implicaţi într-un accident rutier cu un italian. Compania de asigurări a italianului nu vroia să le plătească despăgubiri pe motiv că maşina nu era înmatriculată în Italia. Dar cu sprijinul avocatei, au obţinut 15.000 de euro! Cea mai mare satisfacţie a obţinut-o în faţa unui avocat italian care reprezenta o româncă. Aceasta îşi dăduse în judecată fostul soţ şi tatăl copilului (tot român) pentru a cere pensie alimentare. „Tribunalul român pronunţase deja o sentinţă în acest sens, prin urmare, mama ar fi trebuit să ceară doar modificarea sumei. Conform regulamentului european în materie de obligaţii alimentare, sentinţele străine sunt recunoscute automat. Am câştigat procesul (reprezentam tatăl român), pentru că avocatul italian al mamei a greşit propunerea recursului, care a fost declarat inadmisibil”, ne-a povestit Ana-Maria. Dar asta n-a fost tot, avocatul perdant a sunat-o şi i-a propus colaborarea la un dosar nou, de recuperare a unei sume de bani în România, pentru un client de-al său. Asta da recunoaştere profesională! În acest moment, tânăra avocată este implicată în procesul unei mame românce, domiciliată în Italia, care îi cere tatălui român pensie alimentară pentru fiica sa, conform nivelului de viaţă din Italia.
Planuri
Dorinţa tinerei avocate este de a înfiinţa un birou internaţional de avocatură, ca să le poată fi de folos cât mai multor români: „Deja lucrez la acest proiect. Sper, şi cu ajutorul unui bun avocat şi prieten din Galaţi, să-l pot realiza cât mai curând”, ne-a spus Ana-Maria Codreanu. Îi dorim succes şi dorinţa să i se împlinească!
Mărturie de suflet: „Tata, îngerul meu păzitor”
„Mă întorc cam o dată pe an la casa părintească. Am multe amintiri frumoase din copilărie, cu familia, la şcoală cu colegii şi prietenii, de când cântam în corul Bisericii «Sf. Nicolae» şi din perioada în care am predat la Şcoala nr. 20 ca învăţătoare”, ne-a povestit avocata Ana-Maria Codreanu.
„Tatăl meu, Nicu, a fost pilot de aviaţie. Din păcate nu mai este printre noi din 2007. Am rămas doar cu mama, Didina, fostă asistentă medicală, azi la pensie. Azi sunt cine sunt datorită lor. Mama se poate bucura de rezultatele mele. Sper ca şi tatăl meu să fie mândru de mine, de acolo de sus. Îl consider îngerul meu păzitor”, ne-a mărturisit avocata Ana-Maria Codreanu.

Citit 8412 ori Ultima modificare Joi, 27 Septembrie 2012 23:13

11 comentarii

  • postat de rodica chitu Joi, 24 Martie 2016 16:54 95.244.109.*** Link la comentariu
    1
    0

    Buna ziua.am urmarit acest articol f interesant, nu stiu daca mai este de actualitate, azi 24 martie 2016, as vrea sa va solicit intr-un csz de incalcare de proprietate in novaledo trento asteptam vesti bune si sa luam legatura, o zi buna!

    Raportează
  • postat de tanasa vasile Duminică, 01 Februarie 2015 16:33 88.213.166.*** Link la comentariu
    1
    1

    Cum a-si putea lua legatura cu dumneavoastra , locuiesc la Vicenza.

    Multumesc

    Raportează
  • postat de Janina Vasilescu Miercuri, 16 Iulie 2014 11:05 188.26.0.*** Link la comentariu
    1
    2

    BRAVO! Ana Maria felicitari! Asa mi-ar placea sa razbeasca si fata mea care a trecut acum in anul 3.Alta este problema pentru care am intrat sa caut avocati italieni. Baiatul cel mare este plecat de 4 luni in italia si acum o luna a suferit un accident de masina de unde s-a ales cu ambele picioare rupte. In acest accident in masina au fost 4 baieti. Pe unul dintre ei l-a contactat un avocat din Milano. Nu stiu in acest moment cum se numeste dar as vrea sa stiu de ce ar trebui sa ne ferim ,sa nu fim inselati,cam cat o sa dureze un astfel de proces, daca exista pericolul ca avocatul sa ia el toti banii si sa ne dea noua ce va voi el? Multumesc anticipat.

    Raportează
  • postat de dascalu ionel Duminică, 29 Iunie 2014 19:11 93.37.139.*** Link la comentariu
    1
    2

    Vreu in primul randd sa va felicit pentru aceasta realizare,un sincer bravo! ..ma face sa ma simt mandru ca mai sunt romani capabili sa se lupte cu prejudecatile si sistemul italian de a minimaliza calitatile reale!as vrea sa va contactez in mai multeprobleme pe care le intampin de cand sunt in italia (2007) SI AS VREA SA MA SFATUITI CEEA CE TREBUIE SA FAC,AM APELAT LA AVOCATI ITALIENI DAR AM PIERDUT SI BANI,TIMP!Va multumesc anticipat!mult noroc in continuare!

    Raportează
  • postat de Carmen Anca Buhaescu Vineri, 08 Martie 2013 08:58 Link la comentariu
    1
    0

    Felicitari, felicitari, felicitari, Ana! Ne mandrim cu tine!
    O fosta colega de liceu....

    Raportează
  • postat de marielena Marți, 23 Octombrie 2012 08:15 Link la comentariu
    1
    0

    la ce ora pot sa depun o reclamatie la politia din padova?

    Raportează
  • postat de Lorelei Duminică, 14 Octombrie 2012 11:34 Link la comentariu
    1
    1

    Ce rai pot fi unii oameni prin comentariile lor, insa rautatea iese la iveala din frustrarile pe care le au si invidia ce-i domina, din nereusita lor.
    Despre aceasta galateanca numai de bine si-i doresc succes in continuare. Ma bucura faptul ca mai avem si oameni cu care ne mandrim. Din ce-am citit trag concluzia ca a fost un copil care a primit o educatie frumoasa si a razbit prin munca, cu respect fatza de sine, fatza de familie, fatza de carte. Felicitari!

    Raportează
  • postat de obiectiv Luni, 01 Octombrie 2012 07:53 Link la comentariu
    1
    0

    ....daca nu erau atatia romani in Italia spala vase intr-un restaurant , cu toata diploma ei .

    Raportează
  • postat de dana Sâmbătă, 29 Septembrie 2012 13:21 Link la comentariu
    1
    0

    Nu conteaza unde te-ai nascut Gherghina ,om sa fii ca majoritatea de la tara au ajuns oameni mari si pentru avocata noastra ma bucur mult de reusita ei sa-i ajude Dumnezeu in tot ce sia propus si sa ajute romanasii nostri care au adevarat nevoie de ea in Italia ,eu ma mandresc cu asa Galateanca

    Raportează
  • postat de Marian Vineri, 28 Septembrie 2012 21:31 Link la comentariu
    1
    0

    Intre timp, a facut aproape 40 de ani si viata sociala este pe duca...asta e miza Europei, sa ne dezbine, sa ne faca niste roboti. Apreciez succesul, dar cu un sacrificiu prea mare.

    Raportează
  • postat de GHERGHINA Vineri, 28 Septembrie 2012 21:02 Link la comentariu
    1
    0

    Bravo, si eu am plecat de la tara cand aveam 15 ani si am ajuns un om de nadejde dar mereu mi se spunea -esti de la tara- dar le-am aratat multor galatence ca sunt mult mai educata si mai pregatita decat ele.BRAVO

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.