Spune-i şi tu „La mulţi ani!” oraşului tău, a fost invitaţia pe care am lansat-o, în ediţia electronică a „Vieţii libere”, gălăţenilor fără frontiere, ca să se simtă mai aproape de Galaţiul de care îi leagă amintiri şi doruri. Din păcate, pentru unii a fost un prilej să-şi huiduie oraşul pentru toate bubele care îi urâţesc imaginea. Au existat însă şi mesaje de suflet:
Gabriela, Germania: „Pentru că, după Hamburg, Galaţiul este al doilea «acasă», sunt cu gândul acolo la fiecare 30 noiembrie, de Sfântul Andrei. Oameni, locuri... le regăsesc parcă la fel în fiecare an, la fiecare vizită în România, ca şi cum aş fi plecat cu doar cu câteva zile înainte. Amintirile mele încep aproape de strada Domnească şi continuă spre Faleză - adică în sensul drumului pe care l-am făcut, ani de zile, zi de zi (spre Universitate, Catedrală, apoi spre serviciu...). În amintiri mă însoţeşte deseori parfumul teilor de pe Domnească şi farmecul serilor/orelor petrecute lângă Dunare. De ziua Sfântului Andrei le doresc gălăţenilor să aibă un oraş care să fie exact aşa cum îşi doresc ei. Să fie sănătoşi, să se bucure alături de cei dragi şi să-şi păstreze speranţa, orice ar urma mai departe!”.
I. V. C., Danemarca: „De la fereastra apartamentului din Norrendsandby privesc Aalborg Fjord şi câteodată cred că este Dunărea la Galaţi. Când traversez pe podul rutier îmi aduc aminte de câte ori s-a promis construirea unui pod peste Dunăre şi cum mi-am rupt maşina la o trecere cu bacul. Sunt frumoase şi Norrendsandby şi Aalborg, mai ales foarte curate, dar tot Galaţiul meu natal mi se pare mai frumos, deşi l-am părăsit de peste 15 ani. Câteodată urc în turnul de paraşutism şi îmi imaginez că sunt în Turnul TV şi privesc cartierul în care m-am născut, faleza şi Munţii Măcinului. Aş veni de câteva ori pe an, dar principalul obstacol este faptul că, din cei 2.700 km, parcurg cu multe riscuri, în 14 ore, 850 km în ţară şi cam tot în atâtea ore restul de 1.850, poate aceasta este şi principala cauză pentru care oraşul meu e ocolit de investitorii vestici. Când am fost ultima dată, am făcut un filmuleţ şi mai multe fotografii. Danezii au privit cu mult interes şi chiar au avut cuvinte de admiraţie faţă de oraşul meu. Nu le-am spus că în film şi fotografii nu se văd gropile de pe străzi şi trotuare, praful şi gunoaiele de peste tot, faţadele de infern ale blocurilor, haitele de câini şi nu se simte mirosul pestilenţial…
În sfârşit, cu toate bune şi rele, îmi iubesc oraşul. LA MULTI ANI, GALAŢI ŞI GĂLĂŢENI! Vă doresc să aveţi parte de ceea ce nu aţi avut până acum, un primar gălăţean (născut şi crescut în Galaţi, nu la Bacău, Hârşova sau Hunedoara) poate aşa o să facă din oraşul meu şi în primul rând al vostru cel puţin un oraş precum cele daneze...”.
Felicia Oscher Katz, Israel: „La Mulţi Ani, oraşul meu drag. Acolo m-am născut, acolo am mers la şcoală, acolo mai am încă prieteni. Nostalgia locului natal se manifestă la orice om normal şi echilibrat. Oraşul în care am crescut eu este oraşul Grădinii Publice, oraşul Teatrului Muzical, al Teatrului de Păpuşi şi al celui Dramatic. Oraşul nu trebuie înjurat. Aşa gospodari v-aţi găsit, aşa oraş aveţi. Te salut, oraşul meu natal. Cu dragoste, din Tel Aviv”.
Nina Şerban, Suedia: "Ultima oară când mi-am revăzut oraşul natal era în anul 2007. Era vară, cald, sufocant, şi mintea îmi era împrăştiată într-o mie de locuri. Tot ce mi-am dorit a fost să trec şi să revăd locurile unde am studiat, unde mi-am exprimat pasiunea pentru muzică, locurile unde m-am plimbat cu prietenii mei în adolescenţă, şi chiar am şi făcut-o... Liceul L.I.A, Şcoala populară de artă, Grădina Publică, Teatrul Muzical, Păpădia, toate erau la locul lor, îmbătrânite şi ceva uzate, dar tot acolo şi asta mi-a adus mângâiere. Fiecare gălăţean plecat din ţară priveşte oraşul acesta cu ochii minţii şi-l compară cu cel de azi. Concluzia este de fapt aceeaşi, cred: Galaţiul este oraşul nostru natal şi nu-l vom renega niciodată. El ne este începutul, el ne-a format ca oameni! La multi ani, Galaţi, îţi urez să rămâi aşa cum eşti, semeţ şi mândru, iar Dunărea să te aline cu răcoarea ei! Salut prietenii şi cunoscuţii gălăţeni! Cu drag, Nina Serban, din Göteborg, Suedia".
Florin Iordache, Spania: "Sunt un GĂLĂŢEAN get-beget şi pot spune cu glas tare: «Sunt mândru că sunt gălăţean!». Chiar dacă sunt de patru ani în Spania, gândul meu este tot la oraşul meu natal şi cred că mult nu mai stau pe aici, că deja mă apasă dorul. Anul acesta am fost de două ori ACASĂ, şi de cate ori trebuia să ne despărţim de acest oraş, de tot de atâtea ori ne venea în minte să rămânem. Am ajuns să gândesc: mai bine vin acasă unde unde am copilărit, am crescut, unde am nu multe, foarte multe amintiri. Aş da toţi banii de aici pentru liniştea sufletească pe care o simt în Galaţi. Am un băiat de toată frumuseţea, şi dacă mă credeţi, primul nume care mi-a venit în minte a fost ANDREI, ocrotitorul oraşului meu. Îi urez frumosului şi unicului meu oraş un sincer «La mulţi ani!» şi pe zi ce trece să fie tot mai curat şi mai frumos, cu promisiunea mea că peste câţiva ani voi reveni definitiv ACASĂ şi că nu-l voi mai dezamăgi niciodată în viaţa mea".
Silviu: "La mulţi ani, Galaţi! Cu bune, cu rele eşti oraşul în care m-am născut şi cel mai important e să nu uitam: fie pâinea cât de rea tot, mai bună e în ţara ta. Sunt plecat de zece ani şi la început spuneam că nu mai vin în oraşul ăsta, dar cu timpul am realizat ca nu oraşul e problema, ci oamenii care conduc acest oraş! Să sperăm că acum, cu noul primar, se vor schimba multe şi vor fi speranţe pentru mai bine. La mulţi ani, gălăţeni!
Ciao, Galaţi! Ti amo, din Italia: Din Italia, Rocco Faraco, italianul îndrăgostit de România, dar şi de oraşul de la Dunăre, ne-a transmis gândurile sale bune şi o îmbrăţişare: „Ciao, Galaţi! Nu sunt gălăţen, dar mi se strânge inima când mă gândesc la tine. Numai o dată te-am vizitat şi m-ai cucerit. La mulţi ani, oraş frumos, sper să te revăd încă o dată înainte să mor!”.
