Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

„Lanţul amintirilor”, „Vagabondul” sau „O floare şi doi grădinari”, celebrele filme care umpleau cinematografele gălăţene… pe vremea când acestea existau, asta înseamnă India pentru gălăţenii ajunşi la maturitate. Aceştia ar putea să-ţi fredoneze „Yaadon Ki Baaraat”, „Mera giuta he giapani” sau „Icekdana” cântate de Naarghita şi să-ţi spună despre misterioasa ei relaţie cu actorul şi regizorul Raj Kapoor. Iar cei mai tineri ar putea povesti despre iubirea dintre Iulia Vântur şi Salman Khan. Şi totuşi, cum arată India? Vă invităm să o descoperiţi aşa cum arată ea prin ochii, inima şi mintea unei gălăţence - Mirela, care trăieşte în India din 2007, şi are aici o familie frumoasă.

Contradictorie şi incredibilă

Când a ajuns în India, Mirela ştia destul de multe despre această ţară şi totuşi... nimic. „E aşa contradictorie şi incredibilă ţara, încât oricât ai citi despre India, oricât ţi-ar povesti alţii... tot te surprinde cumva. Nu poţi fi niciodată suficient de pregătit. Deşi stau aici de câţiva ani, încă sunt multe lucruri pe care nu le ştiu, multe pe care nu le înţeleg. Fiecare zi e o nouă provocare... în care mai aflu ceva, mai înţeleg ceva, mai descopăr ceva nou”, spune gălăţeanca.

Diversitate

„India e formată din 29 de state, fiecare cu o cultură proprie şi caracteristici proprii, diferenţele de mentalitate şi cultură sunt semnificative de la un stat la altul. Nu se poate pune o etichetă generală peste indieni ca şi popor; este ca şi cum ai spune ca europenii sunt într-un anume fel, când toţi ştim că diferenţa de mentalitate între un român şi un englez, de exemplu, e semnificativă.

Dacă ar fi să găsesc o caracteristică definitorie, cred că India se caracterizează prin diversitate: oameni de toate religiile, toate culorile şi rasele, de la foarte albi la foarte negri, de la foarte săraci la foarte bogaţi, de la foarte educaţi la complet ignoranţi, de la foarte harnici la foarte leneşi, de la foarte curaţi la foarte murdari...

Indienii sunt şi ei diferiţi, depinde de unde sunt... fiecare stat are caracteristica sa definitorie. E o vorbă aici: să munceşti ca un gujrati, să mănânci ca un rajasthani, să cânţi ca un bengali, să dansezi ca un punjabi, să zâmbeşti ca un kashmiri, să trăieşti ca un goan...”, povesteşte Mirela.

Armonie şi toleranţă

La diferenţele culturale se adaugă diferenţe de caste, care sunt şi ele semnificative. Deşi ei nu recunosc, sistemul de caste este încă foarte important în India modernă. Doar cinci la sută dintre căsătorii sunt între persoane din caste diferite, procent care spune cam tot!

Diferenţa între clasele sociale este imensă, clasa de mijloc este aproape inexistentă, în general indienii sunt ori incredibil de bogaţi, ori incredibil de săraci. Paradoxal, deşi are milioane de săraci, India nu este o ţară săracă... chiar deloc!

 

 

„Cu toate aceste diferenţe, majoritatea indienilor sunt optimişti (chiar când nu au motive sa fie), pur şi simplu au un fel aparte de a vedea partea bună în orice. Sunt şi foarte toleranţi - India cred că este singurul loc unde musulmanii pot convieţui cu o altă religie (hindusă) fără conflicte deschise majore, oricât ar încerca musulmanii să le provoace. Indienii au un respect real pentru fiecare religie în parte, pentru fiecare cultură în parte, pentru fiecare persoană şi fiecare formă de viaţă”, a subliniat Mirela.

Familia, pe primul loc

Indienii sunt familişti, ei întotdeauna pun familia pe primul loc (familia extinsă, nu doar soţia şi copiii) şi se sacrifică pentru familie. Nu puţine sunt situaţiile când un indian munceşte şi întreţine din salariu atât soţia şi copiii, cât şi părinţii, bunicii, socrii, eventual fraţi/surori. "Familiile sunt unite şi cei bătrâni sunt respectaţi, de multe ori li se cere părerea în legătură cu orice decizie în familie, un indian foarte rar va lua o decizie cu care cei în vârstă nu sunt de acord. Ei nu văd asta neapărat ca pe un sacrificiu, ci ca pe o datorie normală, pe care o îndeplinesc cu plăcere. Atunci când reuşesc să ofere ceva părinţilor lor (casă, maşină, vacanţe) pentru ei este un motiv de mândrie şi satisfacţie deosebită.

Spre deosebire de noi, unde copiii aşteaptă şi primesc ajutor de la părinţi, ei nu se gândesc să primească de la părinţi, ci să le ofere cât mai mult... şi când ajung în vârstă, au aceleaşi aşteptări de la copiii lor. Un indian care nu îşi ajută părinţii şi în general familia extinsă e rău văzut în societate", spune Mirela.

Mirajul şi avantajele pielii albe

Mirela ne-a dezvăluit că în India există o adevărată obsesie pentru pielea albă. „E plin de reclame şi produse cosmetice care mai de care mai fanteziste: «fairness cream» e la mare preţ, ba am văzut şi deodorant pentru «fair underarms». Toţi sunt fascinaţi de pielea albă şi ar face orice să fie cât mai albi, iar cei care au tenul mai deschis sunt avantajaţi în general. Femeile folosesc fond de ten cu câteva nuanţe mai deschise decât pielea ca să para mai albe... evident, în final arată ca şi cum ar avea mască, diferenţa de culoare dintre faţă şi restul pielii e semnificativă”, ne-a spus Mirela.

Experienţă de neuitat

Când a devenit mamă, gălăţeanca noastră a trăit o experienţă de neuitat, din două motive. „Îmi amintesc când am născut, cum aşteptam cu sufletul la gură să-mi spună cineva cum e copilul, şi ei erau toţi (de la asistente până la doctori) în extaz «Vaaai ce alb este!». La plecarea din spital, asistentele s-au pozat cu mine şi copilul. În general, în cele câteva zile petrecute în spital, am avut parte de tratament preferenţial, efectiv am simţit ce diferenţă face faptul că eşti alb. Pe stradă, toţi se uită la tine, te studiază în cele mai mici detalii, încearcă să intre în vorbă, te întreabă de unde eşti, se oferă dacă pot să te ajute cu ceva, în autobuz îţi oferă loc (deşi femeile indiene uneori chiar în vârstă sau cu copii în braţe stau în picioare şi nu se deranjează nimeni să le ofere loc)”, spune Mirela.

Un cartier indian… cam cât Galaţiul

„India are un ritm de dezvoltare fantastic, peste tot se construieşte, se modernizează... în cei câţiva ani de când sunt eu aici, au apărut deja zeci de mall-uri, clădiri de birouri, locuinţe, drumuri... cartiere întregi acolo unde doar cu câţiva ani în urma era doar câmp liber. Şi aici un cartier poate fi cam cât Galaţiul sau chiar mai mare ca suprafaţă şi număr de locuitori). Nimic nu te lasă rece în India! Fiecare lucru pe care îl vezi sau îl auzi, îţi trezeşte un sentiment, tot timpul e ceva care te încântă sau te şochează sau te deprimă, nu poţi să fii indiferent nicio secundă””, spune Mirela.

Tocmai de aceea vom continua povestea indiană a Mirelei, în paginile viitoare de Diaspora.

 



Citeşte şi: Cum se văd SERBĂRILE GALAŢIULUI din India şi Germania

Citit 3963 ori Ultima modificare Miercuri, 14 Ianuarie 2015 18:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.