Evaluaţi acest articol
(8 voturi)
2 comentarii

„În memoria părinţilor mei, Gheorghe şi Eugenia Teacă. Cu gratitudine prietenilor mei din Galaţi fără de care distanţa ar fi fost copleşitoare”, aşa îşi începe mărturisirile Luminiţa Quraishi, gălăţeanca a cărei fotografie a fost cuprinsă în „100 Views of Canberra” - „100 de Ipostaze ale Canberrei" – proiect organizat de PhotoAccess la împlinirea a o sută de ani de existenţă a capitalei Australiei, Canberra.

Fotografia, un adevăr


Într-o lume invadată de selfie-uri şi de poze cu telefonul mobil, ce reprezintă fotografia pentru Luminiţa Quraishi? „Un mod de comunicare, o poezie, un articol cu un timp de expunere corect, cu multă sensibilitate şi emoţii, un adevăr plăcut sau nu.

Mă bucură avalanşa de ştiri fotografice, deşi îmi place să citesc foarte mult, apreciez varietatea de poze care provin din atâtea medii diverse. Important nu cred că este aparatul de fotografiat folosit, ci ideea, momentul surprins, motivaţia şi bucuria de a dărui fără a aştepta ceva în schimb de la cei din jur… în speranţa că fotografiile îi vor bucura, îi vor transporta într-o lume care altfel nu le este accesibilă.

Competiţia este copleşitoare, neiertătoare, crudă, dar şi satisfacţia, bucuria pe care o ai când ai ajuns să comunici ideea ta fotografică într-o audienţă largă fie pe Facebook, într-o expoziţie sau în grupuri”, spune Luminiţa Quraishi.

Între real şi fotoshop


Programele de editare permit astăzi chiar şi celor mai puţin talentaţi să transforme complet o fotografie sau chiar să o „creeze”. „Oh, dar ce este realitate şi este ce retuşat? Deşi e greu, încă sunt adepta ideii că, dacă poţi, să faci fotografii fără retuşări dramatice. La şcoală te învaţă concepte de bază, partea ştiinţifică şi istorică a fotografiei. Şi te duci pe stradă faci nişte fotografii, le examinezi şi îţi spui că ai făcut treabă bună. Le expui într-o competiţie fotografică şi comentariile îţi răstoarnă viziunea: parcă e prea multă lumină sau nu vine din direcţia potrivită, prea multă sau prea puţină culoare, ei, e numai un peisaj, l-au mai făcut şi alţii… Dar eşti flexibil şi perseverezi, e cum vezi tu realitatea, cum vezi subiectul şi totul se reduce la preferinţa personală venită din interiorul sufletului tău”, spune Luminiţa Quraishi.

I se pare amuzant când aceeaşi fotografie poate primi comentarii diferite în funcţie de preferinţa, specializarea, ideologia politică a comentatorului. Şi îşi mărturiseşte convingerea că o să trebuiască să înveţe cum să editeze o fotografie şi să folosească funcţiile pe care le oferă azi o cameră foto modernă.

Cărămizile Commonwealth-ului - unde a început totul


Luminiţa Quraishi este mândră că a făcut parte din „100 Views of Canberra”, un proiect inclus în celebrarea centenarului oraşului Canberra care a cuprins şi o carte, prezentată în China, USA şi nu numai. Proiectul şi-a propus să reflecte momentele măreţe, mai puţin măreţe şi feţele umane ale Canberrei în anul său centenar, prin ochii a 110 fotografi locali. Ideea a pornit de la Cele 100 de ipostaze ale muntelui Fuji, semnate de Katsushika Hokusai şi de la faptul că orice lucru poate fi văzut din multe unghiuri diferite. Scopul său a fost să încurajeze implicarea comunităţii în sărbătorirea centenarului Canberrei, subliniind importanţa celebrării realizărilor majore ale oraşului din ultimii 100 de ani şi dându-le oamenilor posibilitatea de a promova o imagine proaspătă a capitalei şi a oamenilor ei.

”PhotoAccess a organizat o competiţie deschisă atât profesioniştilor, cât şi amatorilor. Fiecare a fost lăsat să participe cu o fotografie care să reprezinte locul, oamenii. Mă gândeam ce să fotografiez să fie interesant, să reziste timpului, să atragă atenţia. Am ales ca subiect «fabrica de cărămizi» - The Commonwealth Brickworks - where all began - cărămizi cu care s-au construit primele case în Canberra. Locul de unde a început existenţa fizică şi culturală a Canberrei. Şi, bucurie mare, fotografia a fost aleasă şi uite aşa am fost într-o companie foarte plăcută cu artişti, producători de filme, miniştri şi oameni obişnuiţi ca mine. Toate fotografiile au fost cumpărate de ACT Legislative Assembly şi vor fi expuse în diferite locaţii de-a lungul anilor în şcoli, universităţi”, ne-a povestit Luminiţa Quraishi.

O profesie pragmatică


„Luminiţa Quraishi, artist fotograf care îşi dedică timpul liber imortalizării, cu talent şi spirit de observaţie, a unor imagini inedite din realităţile lumii înconjurătoare. Participarea cu lucrări la concursul Life’s reflections ediţia 2011-2012, i-a adus două premii: Open category: Encouragement Award şi Age-friendly City - Photographic Award Finalist. Participarea la un alt concurs de artă fotografică i-a adus artistei un nou premiu pentru cea mai bună fotografie în categoria Cruising in the City", aflăm despre gălăţeanca noastră dintr-un comunicat al Ambasadei Australiei.

În foto, Luminiţa Quraishi

Pentru Luminiţa, fotografia este o pasiune nu o carieră! Profesiunea ei este cât se poate de pragmatică: software engineer specializat în statistici, programare şi managementul informaţiei: „Ştii, e chiar amuzant, uitându-mă în urmă, am scris poezie, am pictat. Oh, nu am cântat… dar îmi place să ascult muzică clasică. Filozofia mea este că poţi să captezi atenţia cu orice aparat fotografic, dacă simţi nevoia să imortalizezi, să transformi cuvintele în culoare. Când eram studentă aveam nişte prieteni artişti care studiau Nietzsche. Am recitit de curând şi mă gândeam ce s-ar potrivi în relaţie de fotografie sau artă: «necesitatea nu este un fapt, este o interpretare»".

Ce-i place să fotografieze


„Îmi place să fotografiez flori, peisaje… Merg pe jos câteodată chiar şi 15 - 20 km, mă urc pe munte cu cameră, tripod… cam trei-patru kilograme de aparatură, plus apă, mâncare. Uneori e greu şi aproape îţi vine să renunţi. Dar te încurajezi şi îţi aduci aminte că ai o răspundere pentru publicul tău, că nu toată lumea poate să urce, să coboare şi că, prin fotografie, le dai posibilitatea de a vedea peisajele, lumea de acolo, de undeva, oriunde ar fi. Ar mai fi şi fotografia de stradă, realitatea frumoasă, crudă, murdară, fără modificări”, ne-a spus Luminiţa Quraishi.    

Galaţiul, prin ochii Luminţei


Gălăţeanca a emigrat în Australia în septembrie 1993, dar încă e legată de oraşul de la Dunăre. De aceea, am fost curioşi să aflăm, dacă ar fi să realizeze o fotografie care să definească Galaţiul, ce-ar imortaliza, când şi mai ales cum? „Galaţiul este un oraş foarte frumos. Cred că aş face un colaj: Dunărea, oamenii şi străzile gălăţene, zăpezile din Galaţi. Dar o să fotografiez faleza cu Dunărea, iarna, îngheţată sau vijelioasă şi întunecată”, ne-a mărturisit artista.

Foto, de Luminiţa Quraishi

Citit 2518 ori Ultima modificare Joi, 04 Februarie 2016 19:44

2 comentarii

  • postat de Dorina Ion Vineri, 05 Februarie 2016 23:32 121.211.42.*** Link la comentariu
    1
    0

    Luminita is super quick to edit and deliver her shots. Her candid shots are my favourite, she has a creative eye and this magic finger that captures the most beautiful interactions and significant moments - she can also make average scenarios look spectacular

    Raportează
  • postat de Alec Vineri, 05 Februarie 2016 19:48 109.102.89.*** Link la comentariu
    0
    4

    Ma intreb daca isi mai aminteste de Varlezi-i copilariei sale ! Sa traiesti multi ani, Luminita !

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.