nu las nici o urmă-n urmă,/ tot şterg, nu vreau să se ştie
c-am furat o clipă albă/ dintr-o neagră veşnicie
şi-am umplut-o cu nimicuri,/ amăgiri şi baliverne
cu minciuni (ne)vertebrate/ şi scălâmbăieli moderne,
până când biata secundă/ a spus că nu mai suportă
clocotul din carotidă/ şi îngheţul din aortă !!!
nu mai las nimica-n urmă,/ mintenaş m-apuc de treabă,
n-am sfială, n-am regrete/ - cine ştie să priceapă
ce-nsemnează ceastă vrere/ de totală curăţie,
a trăit o clipă albă/ dintr-o neagră veşnicie -
şi încep - cine nu crede,/ nu are decât să-ncerce -
şterg şi văd, năuc de spaimă:/ văd că nu se poate şterge !!!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" CURĂŢENIE de PLECARE (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Mai multe din această categorie: