Ceara mamei ei de Înflăcărare! (II)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Matca/Regina Marii Britanii, supărată leoarcă şi în veci pe iniţiatorii/făptuitorii lui Sir Brexit, îmi răspunde cu limbă de moarte la „si/vi”! Despre ăsta am făcut vorbă în ziarul de ieri şi în speranţa că voi ajunge să ocup postul de paznic la celebrul Muzeu al Figurilor de Ceară, înfiinţat la Londra, în anul 1835, într-o clădire de pe Baker Street, de către nu mai puţin celebra franţuzoaică, Madame Tussaud! Desigur, Matca s-a „prins” ce intenţii am în perspectiva ocupării acestui loc de muncă! Şi, ca atare, iată ce „minune” de răspuns alcătuieşte şi mi-l expediază pe adresa electronică a prietenului meu, Ion Mutelcă! Eu n-am adresă electronică, nici mecanică, nici atomică, nici flotantă şi nici stabilă! Parafrazând doi Poeţi dintr-o „lovitură”, Adrian Păunescu şi Nichita Stănescu, pot afirma (fără nici o urmă de sfială) că „adresa mea e Patria” şi că „limba română este Patria mea”!

Aşadar, cetiţi şi vă cruciţi şi observaţi ce putere de intuiţie poate avea o Matcă! „sunt stinsa ta, eşti stinsul meu:/ doi stinşi distinşi în labirint,/ doi fără fir şi fără timp,/ către-nceput mărşăluind.../ către sfârşitul cestei morţi/ spre care-am mers şi am tot mers,/ dar am uitat că înapoi/ totul e întru pururi şters!/ şi ne-am făcut că n-auzim/ cum ne cad punctele pe scut:/ puncte de sprijin şi de rost/ şi de vedere n-absolut!// chiar şi memoriile stau/ în totul cesta veci şi şters!/ şi iadul stă! şi raiul stă!/ numai nimicul stă invers/ fiindcă cesta-i data aşa,/ de împăcare şi să ştim/ că între el şi tot e-un trist/ şi mizerabil ţintirim/ în care moartea-(şi) ia cuvânt/ şi pune punct chiar şi la punct!/ nu-i fals prin plânsuri, flori şi rugi/ la capul punctului defunct?// mergi mai încet!... mergi mai încet!.../ (parcă îţi spun, parcă îmi spui).../ de ce să ne grăbim, de ce,/ când fiecare câte-un cui/ avem în ochi, avem în mâini,/ avem în suflet, în picior?/ şi nici nu sui, nici nu cobori,/ nici nu mă sui, nici nu cobor?...// din veacul cestui labirint/ nici moartea n-are cum scăpa!/ şi nici nu pot să mai aprind/ candela mea, candela ta!”//... Sigur că da! S-a zis cu postul de paznic la Muzeul Figurilor de Ceară! Din prezentarea pe care mi-am făcut-o, Matca Marii Britanii a priceput că vreau să fac lumânări din ceara madamei Tussaud, din ceara lui Hitler, dar şi din ceara lui Shakespeare, a lui Tom Jones, a lui Abraham Lincoln, a lui Napoleon şi a lui Einstein, a lui Charlie Chaplin şi The Beatles!... [Publicitate: „Trebuie să dai, câteodată, o lumânare şi dracului!” - (Proverb Românesc)]... Nu?

Citit 651 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.