Şi am auzit strigându-şi teiul frunza înapoi

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

 

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii fără erată"

(pastel de sezon, în stil ionic)

!vine iarna peste mine…cu şenile de zăpadă,

mi se-nfige-n creier crucea, subţiindu-se de ploi,

am trecut de primul viscol care-a vrut să mă revadă

şi am auzit strigându-şi teiul frunza înapoi!

!lunecărilor de sănii le sunt îngerul aproape…

oameni cu veşminte albe văd iubindu-se în ger…

este cald de-atâta viscol, simt că nu mă mai încape

haina mea rămasă nouă de pe vremea lui homer!

!vine timpul şi răstimpul să-mi aducă întrebare:

viaţa este o greşeală? moartea este o erată?…

viscolul este răspunsul hoţului de respirare…

trece iarna peste mine…cu şenile de zăpadă!

Citit 9626 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.