Costică C. Costică şi Fabrica Morţii (III

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Nea Costică are nevastă. Are şi un morman de copii. Garsoniera în care locuieşte această familie constituie un spaţiu de trai şi de manifestare prea mic pentru această "celulă de bază a societăţii", cum zice bătrâna filozofie marxist-leninistă. Aşadar, stând la rând la fasole, cu cartela (de raţie) în dinţi, omul siderurgist îşi pune în gând să meargă la directorul Uzinei de Laminate Plate, arogantul Aurel Moldovan, şi să-i ceară o locuinţă cu două camere, dacă nu cu trei. La acest Aurel se ajunge greu. Îţi trebuie o droaie de "pile" şi (neapărat!) un "cartuş" de Kent. Te duci la secretara bossului, te milogeşti (cu o mică atenţie, desigur!) să te scrie pe lista de audienţe...şi te pui pe aşteptat. Cam o lună durează până îţi vine rândul, ziua şi ora întâlnirii, dacă marele şef nu o anulează "din motive urgente".

După trei amânări consecutive, nea Costică este "sunat" să se prezinte "acolo, ştii tu unde!" (turuie secretara cu timbru de găină ostenită). Bucuros până la supra/plin, amărâtul doseşte "cartuşul" sub haină, varsă o lacrimă pe obrazul nevestei (nea Costică plânge numai cu primul ochi, pentru că pe ultimul i l-a scos un electrod zvârlit aiurea de pe acoperişul laminorului) îşi face trei cruci corecte şi complete, bate şapte mătănii, îşi sărută copiii, fumează cinci Carpaţi...şi pleacă la locul faptei. Este vineri. Este cald. Este frumos. Este o mare victorie să te primească bossul Aurel în biroul său somptuos. Este optimist nea Costică. Mai are oleacă şi intră. Bate la uşă. Nu aude "intră!". Mai bate o dată. Iar nu aude. Mai bate o dată. Aude un "intră!" leşinat, a lehamite, a plictiseală şi sictir. Intră la secretară. Salută. Stă. Secretara îi zice "intră!". Nea Costică intră. La director. La Aurel. În sfârşit! Arogantul tună "stai jos!" (nu există formule de politeţe). Siderurgistul stă jos. Şi tremură. "Ce vrei?" - tună Aurel. Aurel fumează de stinge. Nea Costică scoate "cartuşul" şi-l aşează lent, fără să se "observe", în dreapta barosanului. Şi zice: "Ştiţi, domnule director, am venit să vă rog, să vă solicit o casă mai mare, am mulţi copii, am vechime în Combinat, am auzit că aţi primit cota de locuinţe pe trimestrul acesta...dacă n-aş fi avut atâţia copii, nu v-aş fi...! Aurel fulgeră: "Ce, ţi i-am făcut eu? ieşi afară!"...Nea Costică iese fără casă. Şi fără "cartuş", bineînţeles!...Mama ei de nemernicie românească! - parcă aşa suduia Eminescu, da?

Citit 4273 ori Ultima modificare Joi, 23 August 2012 17:11

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.