Moto: ”Trebuie să trăim astfel, încât moartea să fie un act de incontestabilă importanţă” (Anatole France)
Mă duc până acolo s-aduc nişte memorii...
(le-am terminat pe toate, sunt gol şi lămurit)...
n-am cui o întrebare să pun, cui da bineţe,
n-am cui închide poarta, n-am cui nici s-o deschid!
Mă duc până acolo, în spatele oglinzii...
trec printr-un lan de fluturi, trec printr-un lan de maci,
trecu printr-un lan de greieri, prin viaţă şi prin moarte,
sap şi găsesc: ascultă, şi miră-te, şi taci!
Şi sap, şi sap...adâncul mai cere şi mai strigă,
mai cere şi se face mai mult şi mai adânc...
dau de înalt...ce lanuri de ochi mă împresoară,
ce lanuri cu memorii se frâng şi se răsfrâng!
Şi iau, şi-ascult...sunt lacom încet, văz duhul mamei,
al tatei, al luminii, al tău, al lui...(ce har!)...
şi parcă nu-mi ajunge, şi sap, şi iau întruna,
ca-ntr-o rostogolire spre-aici, spre iar şi iar!
