Sigur că da!...Mâţa fumegă lent în jurul burlanului, dar nici de-a naibii nu vrea să înceteze somnul şi sforăitul. Ori e proastă, ori e rezistentă. Îi spun barosanului mare al barosanilor mici că trebuie să luăm măsuri. Dacă nu, riscăm să se aprindă şi să avem de-a face cu o mâţă în flăcări. Sigur, mâţe în călduri am văzut, dar de mâţe înflăcărate n-am avut parte. Vreau să pun mâna pe felină şi s-o salvez de la incendiu, însă nea Emil Ion Batog îmi zice s-o las în pace, că nu-i prima oară când îşi probează extremele, când se verifică presupunerea că felix domestica are nouă suflete şi rezistă în condiţii şi mai grele decât acestea. N-am încotro, nu pot să forţez nota cu mâţa. Însă, când o văd fumegândă, aproape aprinsă, îl rog pe barosanul subţire şi calm (ca o pace fără sfârşit) să oprească sinuciderea frumoasei cu gheare cinematografice, să întrerupă desfăşurarea senzaţiilor tari. Ca şi cum nu mă aude, blândul prieten consacrat (şi sfinţit) prin laboratoarele criminalisticei gălăţene îmi face semn să tac şi să mă uit cu mare atenţie la toate detaliile evenimentului, nu cumva să pierd vreun amănunt demn de înregistrat în memoriile/filozofiile dedicate/legate de avatarurile mâţei în pericol iminent!...Sigur că da!...Începe să facă flăcări verzi, albastre şi mov...ca în basme, când locurile/ascunzătorile de comori perforează cu flăcări aerul şi imaginaţia căutătorilor, dar şi întreţin misterul până la moarte!...Când vede că nu se mai poate, barosanul varsă o căldare cu apă peste splendoarea indiferentă la agitaţia din jur. Însă, nici gând să se trezească. Doarme şi toarce în ciuda tuturor principiilor fizice şi chimice, sfidează logica, se stinge, se aprinde, se stinge, se aprinde...zici că-i orgă de flăcări, îţi faci semnul crucii...!...Gata, nea Emil Ion Batog descoperă "soluţia" salvatoare şi decretează încet: "Îi pun mâner!"...Perfect! Zis şi făcut!...Caută repede prin sertare şi găseşte un mâner confecţionat dintr-un material foarte-foarte rezistent la căldură, dar care are proprietatea de a se lipi instantaneu când îl atingi de alt obiect...de mâţă, în cazul nostru!... Şi, hocus-pocus, gata, începând de astăzi, poţi să iei mâţa de mâner şi s-o muţi de colo-colo, funcţie de temperatură şi presiune...poţi s-o iei în piaţă, la plimbare, oriunde...fără să-i întrerupi somnul şi visul!...S-o laşi, adică, departe, foarte departe, din ce în ce mai departe de vacarmul şi mizeria omenească, de răutatea şi rapacitatea celor care sunt în stare să taie gâtul vacii ca să-i ia clopotul...ori să ucidă premeditat o Fetiţă de Zăpadă! Nu?
Fetiţa de zăpadă şi mâţa cu mâner (VIII) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
