La colţul străzii şi al vieţii, bătrânul om stă pe-o bordură şi aşteaptă. Aşteaptă şi tace. În faţă, la vârful picioarelor, are un cântar clasic. Din acela cu greutăţi din metal pe o riglă gradată. Alături, pe un carton tăiat strâmb, citesc zece cuvinte scrise cu mâna, cu creion chimic, tremurate, subliniate, cu litere iniţiale mari, să se vadă limpede, să se înţeleagă despre ce-i vorba în propoziţie: „Cântar Pentru Cântărit Oameni Cinci Zeci De Bani De Persoană”. Bun! Cum, adicălea, bun? Nu-i bun deloc! Fiindcă bătrânul are piciorul drept de lemn drept şi ţeapăn de la jumătatea femurului până la vârful cu o rondelă de cauciuc, aşa, să nu lunece în marş! Piciorul stâng se vede normal, dar slab ca o vargă şi încălţat cu-n pantof negru, bine lustruit! Poartă pantalon negru şi vindiac aşijderea! Pe capul cu ochi verzi-amărui ţine pălărie neagră şi cam ştearsă de vreme! Oare-i bine să aflu de ce şi cum? Îl întreb de când merge cu picior de lemn şi-mi spune că a lucrat la cefere şi că, prin anii şaizeci, într-o seară, la sfârşitul turei, a leşinat (din cauza trudei) la ieşirea din tunelul Bereşti-Tălăşmani, a căzut pe şina de cale ferată şi l-a călcat un tren care venea dinspre Galaţi! S-a ales cu piciorul drept tăiat, cu pensie de invaliditate mizerabilă, dar şi cu despărţirea de nevastă-sa, fiindcă nu l-a putut suporta beteag! Mai târziu, cam după zece ani de singurătate, când i s-a dărâmat casa din Miroasa, a hotărât să se mute la fiică-sa, în urbea cu Dunăre albastră şi Combinat siderurgic! Apoi, după căderea regimului cu pâine cu sare, şi după înălţarea regimului de rahat cu apă rece, fiică-sa a fost părăsită de soţ, acesta fiind, în fapt, o secătură plecată să facă avere în străinătate, dar nu s-a mai întors! De supărare, femeia şi-a pus laţu-n gât! Desigur, capitalismul a făcut dureri exact în...pentru grija faţă de invalidul Costică Baraboi! Drept pentru care, cum citiţi oleacă mai sus, bietul bătrân îşi cară cu demnitate piciorul de lemn şi, în fiecare dimineaţă, iese la colţ şi cântăreşte oameni!...Şi cântăreşte bine! Zice că mai degrabă moare de foame decât să cerşească! Zice că cerşetorii sunt rezultatele educaţiei din casă, din şcoală, din vis, din orânduială, indiferent de regim! Şi zice că democraţia încurajează lenea şi mâna întinsă! Nu?
Fireşte, mă impresionează povestea cestui om! Nu pot să comentez! Încerc să-i dau nişte bani, să nu mai stea-n drum, că-i frig, şi-s haite de câini şi derbedei! Nu primeşte nimic! Dimpotrivă, îmi atrage atenţia că nu am priceput nimic din dizertaţia sa! Totuşi, ca să-l pot ajuta, în ziua ceea m-am cântărit de Cinci Zeci de ori! La colţul străzii şi al vieţii, un bătrân trăieşte frumos!
