Un broscoi râios ajunse, prin manevre şi minciună,
cel mai sus şi cel mai tare peste papură şi stuf...
îşi aprinse o ţigară şi, suflând fumul spre Lună,
s-apucă, nocturn, de muncă, şi urlă cu mult năduf:
„D-azi încolo... vai de mama celui care nu ascultă!
vai de cucurigu’ celui care-mi iese din cuvânt!...
vreau să văd, după-amiază, fără mofturi sau insultă,
tot ce mişcă-n balta asta... să vă dau la toţi pământ,
să vă dau dreptate, case, aprobări pentru garaje,
rochii anti/glonţ/alică, strategii contramomeală,
apă caldă şi condiţii când ieşiţi din abataje...
tot ce scrie în platforma mea profund electorală!...
D-aia m-am suit în frunte, d-aia umblu prin ziare;
pentru voi mizez pe muşte, pe ţânţari, pe mâl... şi sufăr;
am crescut în diametru de atâta concentrare;
d-aia sunt bolnav de mi(t)(l)ă, d-aia locuiesc pe nufăr!”...
Astfel zise bulbucatul cu mătase pe ogivă...
şi-aţipi, spre zori, cu grija şi cu mintea pe genunchi!...
Pe la toacă, pe la umbră... ce vacarm cu perspectivă
îl trezi pe hard/râiosul între brosco/plaţi cu junghi:
broaşte - cât cuprinde iazul; raci în fracuri; ţâri cu togă;
viermi pensionari; becaţe; peşti/torpilă; gâşte sexy;
un ţipar frecat pe spate de-o plătică demagogă...
(peste tot, lozinci precise: „dura lex” numai „sed lex”-i)...
şerpigarzi fără de milă, ştiuci horror, zvârlugi cu greaţă;
raţe menopauzate; crapi ameninţând pe faţă;
pelicani; şalăi de bază; lipitori; rechini sugari;
icre în derivă; mrene boss/umflate pe dolari...!...
Deci, o mare vânzoleală, cum nici n-a visat brotacul
când făcea ştefan gheorghiu şi se pupăcea cu dracul!...
„Gata! linişte! se scoală sir Broscoi!” - zise (cu drag)
brosculicea purtătoare de cafele şi de „oac”!...
Şi, rânjind, batracianul, se ridică, dă din labă...
(vrea consens, îşi drege glasul şi se scarpină pe ghiul)...
cere timp de spici îndată, muşcă dintr-o cegă slabă,
râgâie... sughiţă tandru... se dă scump... simetric... ful(l)!...
