Să nu uiţi niciodată! N-ai voie să uiţi! Unii cică nu-şi mai aduc aminte, deşi nu vor! Alţii cică nu pot să nu uite, nu pot trăi fără uitare! Unii cred că nici n-a fost Adevărat! Alţii cică a fost o Minciună! Unii refuză să mai treacă pe la morminte şi să mai aprindă o lumânare! Alţii chiar acuză, clevetesc, defăimează...călare pe primele Capre ale Ţării, pe lăcomie, la limita penalului şi a penibilului! Este imperios necesară înfiinţarea unui Minister al Psihologiei Naţionale, prin Grija căruia ar trebui să treacă toţi cei care stau cu mâna întinsă şi cerşesc Ştampilă, cum se vede şi li se fâlfâie în posteruri şi în bannere, încât ai toate şansele să visezi mişcări de Revoluţie şi scântei de Răscoală! Dar, negreşit, trebuie rapid ctitorită şi Catedrala Mântuirii Neamului Prost!
[„O, ce vestă minunată poartă homo nambăr Uan!/ o astfel de cuirasă n-a purtat nici Tamerlan!.../ unul blestema rivalul şi-l vedea în puşcărie! celălalt dădea o şansă: cel mai Bun! ăla să Fie!.../ unul sugruma Cuvântul din hormon, din timp, din faşă!/ altul, pentru Rosinanta, nici măcar n-avea cravaşă!.../ cel mai Bun striga: ia spada, sunt „fair play”, arată-ţi flerul!.../ nambăr Uan dădea la gioale şi chema elicopterul!.../ cel mai Bun căra Iluzii într-un car cu patru Toamne/ şi cânta patru Cuvinte: Velerim şi Veler, Doamne...!...
Totul a-nceput în „glumă”, la un şpriţ, la o friptură!/ nambăr Uan gândise tehnic şi visase „lovitură”!/ împrejuru-i adunase doar Direcţii regulate: numai fameni supersonici şi cu veste minunate!/ miel(o)ruşi cu stea în frunte, cu pulovere soioase!/ idioţi cu burtă mare şi experţi în şase-şase!/ cucuieţi bătuţi de brumă, delatori, lingăi, şperţari,// mitomani, crem/lini, lichele, secerişti şi ciocănari!/ carnivori, vulpoi, gunoaie, plăticari călcaţi de şlepuri,/ sprijinindu-se pe frica unui blând Popor de iepuri!.../ cel mai Bun căra Iluzii într-un car cu patru Toamne/ şi cânta patru Cuvinte: Velerim şi Veler, Doamne...!...
După aia...dă-i şi luptă!...huruia televizorul!.../ de atâta Libertate, cruce îşi făcea Poporul,/ ca s-o pună pe mormântul unui fir de Păpădie/ ce-a strigat „Jos Comunismul”...şi-a murit de Bucurie!/ de atâta Libertate au rămas Mame sihastre/ şi Copii săpându-şi groapa-n umbra Laşităţii Noastre!/...dar avem un Preşedinte!...ca el, altul nu există!/ a fost primul, înainte! a fost ultimul pe listă!/ a ştiut să frece zarul, să vrăjească, să excite/...(cel mai tare din parcarea Europei Răsărite!).../ cel mai Bun căra Iluzii într-un car cu patru Toamne/ şi cânta patru Cuvinte: Velerim şi Veler, Doamne...!...”]...(Stai să mai auzi!)...
