La mulţi ani...Unirea nu se mai opreşte!/ şi muscalul calul nostru călăreşte!/ însă ţaţa Fleanca face laringită/ de atâta scumpă Patrie iubită!// Trece la tribună şi-şi repară trilul/...(de amar şi jale plânge crocodilul).../ ea pe frunte poartă (sobră, cu mândrie)/ un fitil cu schepsis, contra/românie!// Iată că nepotul unui mort decent/ vine cu-n istoric, logic argument: – Ţaţă Fleancă mare, nu fi lighioană,/ dacă vro secundă eşti Basarabeană!/ dacă joci cu stânga şi cu stânga dai,/ du-te tocmai-n stânga Nistrului să stai!// – Am la bază MIGuri! eu liubliu mişto!/ vrei vaina cu mine? oceni haraşo!//...Şi înhaţă Fleanca, iute, microfonul,/ cum i-a zis krem/linul...[nenea scor(s)pionul]/...gavareşte dodii cât o ţine gura!/...celavecii urlă: „Fleanca! Fleanca! Ura!”/ păzi/gardul ţaţei vâjâie măciuca,/ să nu le ucidă (Vestul) matracuca!/ vine şi Alioşa cu katiuşa mare!/ întăriri aduce Putin pe la Mare!/ se reped mai bîstro, hâtri, găgăuzii!/ bat din palme ciungii! perorează surzii!/ ţaţa Fleanca scoate o idee mică/...(ore-n ce scop osul pe fileu ridică?) .../ miel(o)rusul vine cu amortizoare!/ baba Demos Kratos scuipă şi dispare!//...
La mulţi ani...Unirea nu se mai opreşte!/ Vladimir ne taie pofta...pe ruseşte!/ El e celavekul cel balşoi şi care/ cică are Milă, cică Noimă are/ când se contrazice cu Angela tandră,/ care ştie horă, kazaciok, oleandră,/ charleston,/ sirtaki, sârbă, geamparale.../ bună „dansatoare” printre haimanale,/ printre (V)(Estici) monştri (s)acri-n mascaradă,/ umblători cu chimic karandaş pe hartă,/ călcători cu cizma prin Iluzii fine,/ să se-nveţe minte liftele vecine,/ să se înţeleagă pentru veşnicie/ că rusnacul/neamţul intră-n „cumetrie”,/ la aceeaşi masă, să-şi păzească Potul/ de „nostalgici” care vor să pună...„botul”!//...
La mulţi ani...Unirea nu se mai opreşte!/ Cauza-i pierdută...basarabeneşte!/ N-au ştiut, sărmanii moldoveni, să bată/ fierul cât Căldura umbla dezbrăcată!/ Nu au vrut să pună osul la salvare,/ nici să se trateze de „rusificare”//...Kilometrul Zero i-a lăsat în voia/ l-alde Cioară roşă, l-alde paranoia,/ l-alde mincinoşii care câştigară,/ dar n-au fost în stare să aducă-n Ţară/ nici măcar găina/cloşca aurită,/ darmite Moldova noastră...Răsărită!//...
La mulţi ani...Unirea nu se mai opreşte!/...Cine-n astă lume mai dumnezeieşte?/
Cine mai ordonă: „treceţi Prutul, Nistrul!”.../ când domneşte Sila, când e domn Sinistrul?//...Când stăpână-i Frica şi Dreptatea-i şuie,/ nu ne mai ajută (veşnic) nici o UE!...//
Sâc! ha! ha! post bellum, Masa românească/ se întinde, goală, să sărbătorească!
