Sigur că da... (zice moş Mutelcă)... vorba lui Ion Creangă: „unii spun că-n ţara asta n-ar fi rău dac-ar fi bine!”... totul ar fi trebuit să fie Altfel, dar este Aşa! şi nu se aude şi nu se vede nici o posibilitate de scăpare! fiindcă... nimic nu-i mai păgubos/periculos decât patriotardul! nimic nu-i mai distrugător decât falsul cocoţat în vârful piramidei! de aceea-s toate cu sus-n jos! gata, ieşim să-ncepem asaltul împotriva Amăgirii! Că doar pentru asta aţi venit, nu?
Tustrei, cuprinşi de bucurie că vom scăpa, în sfârşit, de Iluzoriul permanent în cea mai proastă Orânduială, ieşim din cubul înscris în sferă. Ce surpriză! Afară, sprijinindu-se într-un băţ de vişin, parcă aşteptându-ne de mult, ne întâmpină moş Vasile Cherpedin! Ca şi cum ar fi ştiut despre ce tocmai terminaserăm de vorbit, scoate un caiet dictando şi începe să citească rar şi apăsat, cercetându-ne pentru ca să vadă dacă suntem atenţi! Ne citeşte un text scris, cică, la porţile palatului Victoria, când s-a dus să-l felicite pe prim-plagiatorul României, dar era închis pentru Ruşine! Textul se numeşte „Patriotul de cârpă”!... Aşa se aude:
„Malagmbist cu acte, ajuns în turn de-a moaca;/ specialist în flecuri, în jocul de-a mijoarca;/ şi scăfârlie-n traistă, adesea, într-o doagă;/ imun prin cârdăşie şi rudă cu măi-dragă;/ cu crucea într-o mână; cu ghioaga în cealaltă;/ şi-ale(r)gător prin străchini; sforăitor prin baltă;/ isteric în tribune; cu muşchii tari pe stradă;/ cu mintea în conserve; cu spiritu-n cireadă/ - se dă de ceasul morţii, cu fruntea de perete;/ de la o zi la alta, mai patriot se crede;/ se-nscrie-n găşti, în grupuri şi-n haite de ocară,/ dar are, zgribulită, găina, subsuoară;/ nu-i trece nici o rază prin cap, măcar în glumă;/ fumează în tramvaie; pocneşte lent din gumă;/ o face pe vulpoiul şi enervează câinii;/ cerşeşte îndurare sub greutatea pâinii;/ asudă ca un fraier cântând pe strune goale,/ căci s-a scumpit sacâzul de-atâtea osanale;/ şi-i vin la uşă pompe, emiri şi emirese;/ analizează ferme; lipseşte la procese;/ promite mare, sare, asfalt, apă de ploaie;/ pe oricare casă va sta o cucuvaie;/ şi în bucătărie, pentru copii, o plasă,/ să-nveţe, fără teamă, săritul peste masă;/ şi va planta, pe dealuri, pădure pentru ciuturi;/ şi va tăia, cu drujba, aripile la fluturi;/ seminţele ideii s-or ofili în pântec/ - Adio, doamnă grevă şi domnule descântec!/... Iar el, specialistul în dragoste de ţară,/ fudul, hei-rup, va merge la muncă voluntară!/... O face pe viteazul de treflă-n dosul porţii,/ dar va cădea-n uitare, murind de frica morţii!”...//
Sigur că da! Apreciem pozitiv! Aplaudăm! Ce fel de Cherpedin ne-a dat Cel de Sus! Zice că vrea şi el să ne însoţească în terapia intensivă şi mobilă, în ceastă experienţă aristotelică!... Aferim!... (continuarea, în ziarul de mâine)...
