Sigur că da! După alegeri, va să avem de toate! Mai ales boi! Mai ales cimitire! Şi gratis-gratis lemne şi scânduri pentru sicriu! Sicrie cu două camere, chiar! Şi cu garanţie cât vrea mortul! Şi locuri de veci cu termen de valabilitate în funcţie de cât doreşte clientul! După figurile din marele şi micul afişaj stradal, îmi vine să le plâng de milă candidaţilor la capra schilodită a Primăriei! Numai când mă gândesc la efortul pe care-o să-l facă dumnealor, mă apucă râsu-plânsu! Încă de pe acum se vede culoarea şi dimensiunea perspectivelor gălăţene! Din câte îmi spune istoria civilizaţiei, este Crimă să laşi fără igienă o Cetate, adică la bunul plac al epidemiilor de tot felul! Şi, am mai spus-o, este o Ruşine cosmică să dai apă cu ţârâita într-un oraş înconjurat de ape! Este o băşcălie cruntă pe adresa şi pe Sănătatea alegătorului năucit de promisiuni, minciunit până la paroxism, dat cu capul de colţurile Neantului, abandonat aneantizării, mai bine zis!...
Desigur, dincolo de orice argumentare/justificare, e o chestiune de Obraz! Care obraz? Obrazul cui? Astea-s întrebările care ne frământă în drumul pe strada şi pe bulevardul Dezamăgirii! Iată, acum suntem pe aleea Dezamăgirii! După cum vedeţi, în Cetatea asta toate-s ale Dezamăgirii! Până şi văzduhul este stăpânit de aceeaşi Stare! Şi câinii sunt dezamăgiţi! Şi copacii, câţi au mai scăpat din tăişul Reformei, sunt deziluzionaţi! Nimic n-a scăpat din braţele dezgustului! Absolut peste toţi şi peste toate domneşte o crasă lipsă de imaginaţie, de fantezie! Adică, la urma urmei, lipsă de seriozitate, de respect şi responsabilitate faţă de cel care şi-a periclitat sănătatea în Combinat, în Şantier, în Gunoaie, în arşiţă şi în frig! Şi faţă de cel care încă mai munceşte! Care mai munceşte, dar este din ce în ce mai la cheremul derutei, al frustrării, al dezordinii şi scârbei! Şcoala-i terminată, munca câmpului e la pământ, acurateţea pe verticală e vai de tărtăcuţa creierului său, e-ntr-un cucurigu şi-ntr-un cotcodac permanent! Un alert şi nimicitor liber-arbitru domneşte şi dăunează grav viitorului material şi spiritual al Cetăţii!...
Moş Ion Mutelcă se uită la nişte ruine, îşi şterge plânsul cu batista şi glăsuieşte:
„Când va să fim curaţi ca Steaua şi serioşi ca Dumnezeu,/ abia atunci să ni se spună că nu-i urât şi nu-i nici greu!/ abia atunci să ni se ceară totul din minus şi din plus:/ răstălmăciri extemporale...dacă avem ceva de-adus/ unde ne-aşteaptă toţi nebunii şi sănătoşii cestui timp,/ unde stă numai o secundă şi doar un singur anotimp,/ numai o singură Scânteie din văzul fără Adormire/ în stare să îndrepte Totul cu Lege şi Dumnezeire!”...Nu?
