Sigur că nu! nu vezi că nu mai merge?/ las-o acolo! pleacă! uite-aşa!
du-te acum şi adu-l să încerce!.../ n-o să mai zică-n veci „sigur că da”!
Sigur că da! vezi cât de bine-i şade?/ las-o aicea! şi rămâi şi tu!
şi staţi cu minte! sunteţi cumsecade!/ nu vreau să mai aud „sigur că nu”!
Spune-mi acum şi fără nici o milă,/ uită-te bine: vezi ceva pe zare?
simţi că te-mbie cineva de-acolo?/ vezi, totuşi, că şi crederea te doare
când amintirea ei şi-a lui te-mpilă,/ oricât ar fi de-adânci în demnitate?
când clopotul, cu strania-i vibrare,/ îţi şterge dreptul la singurătate?
şi când o biată-simplă lumânare/ îţi şterge întunericul, prin moarte,
prin ardere de tot, prin săvârşire?/ şi te îndeamnă să priveşti departe,
în-spre tăcerea lor devastatoare,/ spre-ntregul lor de pace şi iubire?
şi când un semn para-normal, de cruce,/ îţi îndulceşte gândurile-amare,
te duce-ntr-o secundă şi te-aduce/ din întâmplare-n altă întâmplare?...
şi-atunci, dacă aşa-i, spune-mi acuma,/ deşi mă crezi orice şi oarecare,
deşi mă crezi mai straniu decât huma,/ uită-te bine: vezi ceva pe zare?
Ascultă-(l) bine, chiar de nu se vede/ şi chiar dacă nu crezi în dumirire:
e ochiul tău de-atunci, rămas acolo,/ din adâncimea lacrămii s-admire
cum vrei să te întorci în „totdeauna”,/ din putregaiul cestui „niciodată”...
şi să te prinzi în dangătul acela/ pogorâtor din ne-cuprins, din jale,
din bucurie, din apropiere,/ din toate ne-ajunsurile tale?
Ascultă bine...şi-ai să ştii ce-nseamnă/ dumnezeire...şi la ce te-ndeamnă!
„Ieri ai crezut că-i tocmai mâine-seară,/ fără să ştii că eşti alaltăieri!...
mâine-ai aflat, fără să ştii că-i astăzi,/ ce să nu dai, dacă n-ai ce să ceri!
ce să mai faci, deşi nu se mai face/ nimic în iad şi tot nimic în rai!
cum să rămâi, dacă mai poţi rămâne,/ ce n-ai să ceri, dacă n-ai ce să dai!
Mâine-ai crezut că-i astăzi-dimineaţă,/ fără să ştii c-a fost alaltăieri
pentru cei duşi să facă mai încoace/ clipe umplute cu apropieri
pentru cei duşi să ducă mai încolo/ ce poţi să ştii, chiar dacă n-ai aflat:
ieri poţi să ştii că azi e mâine-seară/ şi ce-o să ai, pierzi pentru că ţi-i dat!”
