Care va să zică...şi dumneata, bădie Emil, eşti contaminat cu Trecutul ultimului Viitor, da? Şi dumneata faci parte din Pleiada celor care şi-au azvârlit orologiile la Gunoaiele Omenirii, da? Şi dumneata mă-ntâmpini cu tirul Metaforelor grele, de parcă ai ştiut că-l scot pe Papugiu la plimbare în Parcul care atinge strada cu acelaşi nume şi pe care locuieşti tocmai de când erai „mai tânăr şi la trup curat”, vorba frumoasă şi adevărată a lui Don Cezar Ivănescu...(Poet al Magiei, Poet al Misterioasei Energii Kundalini)...hodinească-se în pace, da? Care va să zică...şi dumneata, monşer Emil, eşti deplin convins că Deşertăciunea hohoteşte triumfal în fiecare Secundă, adică taman Timpul din Spaţiul (ori Spaţiul din Timpul) cest infinitezimal, adică subţire-subţire exact cât distanţa dintre Viaţă şi Moarte, da? Şi dumneata, omule în preajma căruia am consumat o Clipă pură şi simplă prin subsolurile cestui Galaţi care mi-a mâncat zilele, iar eu i-am mâncat nopţile, mă mitraliezi cu Strania Translaţie de Sensuri ale Marii Iluzii Universale, da? Bine! Era să-ţi zic: „Las-că treci tu pe la mine, pe la poartă! Las-că te prind eu când vii să iei apă din Fântâna cu Gura în Jos! Las-că te urmăresc eu când vrei să furi Luna din Fântână, cu găleata! Las-că ţi-aduc eu n-aminte ce Frumos era când nu era Urât! Păi, ce? Crezi că nu mai am de tăiat geamuri în spatele Clipei?”...Aşa era să-ţi zic, dar nu-ţi zic, na! Îţi zic altceva: „Oare cum a scăpat nefurat bronzul lui Mazeppa?”...Sau altceva: „Dacă tu umbli în fiecare zi prin Parcul Libertăţii, n-ai văzut Umbra Celei Femei de Atuncea, care m-a provocat să fumez cu ţigări Sofia, m-a iubit ca pe un Poet condamnat la Viaţă, m-a instruit să ascult şi să pricep Ce Zgomot Face Cântecul Când Moare...apoi s-a mutat la Cimitir? Cică şi-a lăsat Umbra în acest Parc al Aventurilor Romantice şi al Candorii, în acest Parc al Lacrămilor de Împărţire şi Despărţire, de Plecare şi Venire! Lacrămilor despre care am scris foarte puţin, pentru că nu le merit şi pentru că-s Vulnerabil la orice Urmă de Tristeţe, la orice Strop de Melancolie! Spune, jupâne Emil, i-ai văzut Umbra prin Parc, vreodată? Dac-o vezi, te rog mult şi din tot sufletul să-i spui să aştepte şi Umbra mea...ş-apoi vom pleca-mpreună, după Cei care au fost în stare să le Facă degeaba ori cu folos! Da?...Îţi mulţămesc! Şi acuma, iată, ţi-l prezint pe Grigore Papugiu! Mi-a făcut semn că are să-ţi facă o Declaraţie egală cu a ta, legată de Kundalini! Ai să vezi ce deştept e bibicul meu! Da?”...(Stai să vezi, cetitorule!)
Trecutul ultimului Viitor (XX) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
