Sigur că da, cum profeţeam/bănuiam în ziarul/lucrarea de control de ieri, tocmai a (şi) început invidia. Superboreea şi Consuela sunt mulţumite de prestaţia mea, dar şi înciudate sunt. N-au avut încotro, mai ales că şi documentaţia (pe viu şi cu mare responsabilitate) a fost pe măsura aşteptărilor lor. Şi de data aceasta bănuiesc un soi bizar de gelozie în sufletul amândurora, un fel înverşunat de duşmănie pre/meditată în carcasa creierelor lor frumos arhitectural co ...

Moto: „în toamna asta nu mai plec de-acasă./ nici o plecare nu mai are preţ./ rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă./ şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ. (Iolanda Cremene)(!) au fugit câinii din lanţuri, toamna s-a-ngropat de vie,sfântul tremură-n biserici, ninge în autobuz,pe maidanul cu gunoaie s-a pierdut o jucărie,nu ştiu unde-mi sunt bocancii... şi tu încă n-ai ajuns (!)(!) bate-o pasăre-n fereastră, parcă bate-a sărăcieşi-mi refuză rugămintea, strigătul f� ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" două bucăţi de cer aşa rotunde/ iubiţi şi respectaţi cu suprapreţsingurii ochi în care se ascunde/ albastrul s/pus demult la voroneţai grijă domnişoară să nu-ţi cadă/ enigma bleusielului pe josde milă n-ar mai ninge cu zăpadă/ şi n-ar mai învia iisus hristosn-ar mai ploua cu nici un fel de apă/ s-ar face mări cu lacrimi de învinşifă-i prizonieri în fiecare pleoapă/ decât învingători mai bine sfincşin-am mai ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spunedespre minciuna din rai şi adevărul din iad,despre cea mai frumoasă poveste de dragostedescoperită în trenul de Bârlad!Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spunenimic, nimănui, nici o dată (şi nici alte dăţi)că trenul de Bârlad nu era tren de persoane,ci era tren de personalităţi!Fără aceste cuvinte nu aş fi putut spunecă dragostea descoperită în trenul de Bârladnu era pentr ...

Sigur că da... trebuie să recunosc (şi eu) ca toţi recunoscătorii, chiar dacă-s din ce în ce mai puţini! Pe cale de dispariţie, adică! Cine mai recunoaşte (astăzi) ceva? Şi câţi verticali mai sunt, chiar dacă stau lungiţi, cum se spune? Şi, la urma urmei, ce-i cu atâta gratitudine? Ce-i cu atâta pledoarie despre vinovăţie, despre decenţă? Ce-i cu atâta plecăciune? Cu atâta aplecare la picioarele ne/văzute ale Deşertăciunii? Şi ce-i cu atâta şi atâta Dumnezeire? ...

Recunosc... e o provocare, o mare provocare să mă pronunţ în sensul şi în rostul dantelăriei, chiar şi numai printr-o simplă lucrare de control. Mai ales că femeia fără nume din ziarul de ieri, Superboreea, mi-a strecurat pe sub uşă o scrisoare în care-mi spune, printre alte minunăţii sentimentale, că n-am curaj, că nu-s în stare să pot de/scrie o banală horboţică. Cică-n zadar am “ameninţat-o” (atunci) cu cele două catrene de “Fecunditate”... dacă nu-s capabi ...

Mi-a citit toate lucrările de control, însă nu mi-a pus nici o notă. Mi-a trimis un mesaj şi mi-a zis că nu mai are note, că le-a dat pe toate pentru tot felul de lucrări şi pentru tot felul de „repezeli semantice”, cum scrie Nichita Stănescu. Însă, pentru ca să nu pic în balta cu depresii, m-a rugat să dau lucrare de control şi la ea. Chiar mă bucur şi chiar dau: „Aş putea să jur că-i cea mai frumoasă femeie din oraş. Aş putea să mor preventiv pentru mâinile sale ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) nu mai pot răsări, nu mai ştiu să apun:uite, stau spânzurat de-o amiază schiloadă,vine ochiul de sfinx pe-o nuia de alun,lupii vin (plictisiţi) să mănânce zăpadă (!)(!) dacă dorm, nu visez să cobor pe pământ,ca un înger smintit, cu aripi de şindrilă -mi se pare că-s viu, mi se pare că sunt„î” din „a” până când(?) şi-nvelit cu argilă (!)(!) uneori, nu-ndrăznesc să rostesc un cuvântşi mă fac surdo ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) un zbârnâit de libelulă prin trandafiri sălbaticişi un fâlfâit de măcăleandruprin salcâmii ultimului morometeşi un zbârnâit de săgeată din arcul copilărieişi un foşnet de mirareprin tot ce se (mai) aude şi tot ce se (mai) vede (!)(!) nu, nu sunt propoziţii simple,nu sunt simboluri ale deşertăciunii continue,nu sunt numai subiecte şi predicate,nu sunt nici pe departe/aproape alfa şi omega,nu sunt altceva decâtce s- ...

Cu acordul sfinţilor noştri (şi al părinţilor mei) catadicsesc să dau (şi la biserică) o lucrare de control. Sper să mă descurc, mai ales că popa (care-mi cere iertare şi se roagă pentru mine în fiecare zi, la fiecare slujbă) mi-a fost coleg de şcoală în timpul şi în vremea când chiar se învăţa carte, şase zile pe săptămână, când omul cu cretă şi catalog era serios şi respectat, nu făcea gafe şi compromisuri, nu zvârleau elevii cu biscuiţi şi cu bomboane dup ...