Toată săptămâna, până la "ceaiul cu strigături" de sâmbătă seară, stau ca pe ghimpi. Am pregătit foarte multe, pentru toate mofturile şi pentru toate categoriile de specialişti, pentru toate sexpertele în urlete şi bâţâieli. Mai ales că vreau să profit de această ocazie şi să-i cer mâna iubitei în public, s-o iau de braţ şi de nevastă pe Florica şi s-o duc la mama, acasă, la ţară, să se bucure şi ea, şi tata, şi, şi. Ehei, sărace bine, mult rău te-aşteapt ...

Sigur că da! am o săptămână până la ceaiul următor, când Florica din colţ doreşte să asculte, cu discipolii săi, strigăturile pe care mi le comandă cu atâta fervoare, cu atâţia ochi daţi peste cap, cu atâta pisiceală, aplomb şi prefăcătorie! trebuie să onorez neapărat această comandă! altfel, risc să-mi dea Florica papucii, să mă tragă pe dreapta, să mă pună pe chituci, să mă lege de salcâmul infamiei, care creşte falnic în mijlocul bătăturii lui nea Lul ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) nici nu regret și nici nu sper:/ așa mă protejez de moarte -suntem convivi întru vecie,/ tovarăși drepți, la cataramă,la rău, la bine... fiecare/ chiar s-ar jertfi, la o adică,numai să fie în folosul/ aproapelui, când se abatepe casa noastră vro furtună/ și răscolește și destramă - ș-astfel și eu și moartea trecem/ orice-ncercare, fără frică (!)(!) nici nu regret și nici nu sper:/ așa-mi țin viața fără m ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) dacă te duci la Cer să ceri/ formule, fapte şi păreridespre Pământ, nu întreba/ cine-a mâncat Lumina mea,nu întreba cine-a zvârlit/ atâta Eu în Infinit,cine-a născut şi a lăsat (de capul lui) Em/Ce/Pătratsă zic-aşa, universând:/ "sînt cel ce sînt, sînt cel ce sînt,Eu hotărăsc, voi nu sunteţi/ decât o sumă de pereţişi vă cruciţi şi căutaţi/ (la sfinţi rotunzi, la zei pătraţi)locuri de veci în Paradis ...

Rămân (cam) trăsnit. Şi nu înţeleg: cum, adică, era mai bine să fi scris strigături? oare chiar nu a plăcut deloc poezia mea? oare sunt atât de slab pe câmpia Limbii Române? sau, vorba mamei, am stricat orzul pe gâşte când iarba-i până la genunchi? sau, vorba tatei, am pus pe foc rugăciuni ca să încălzesc suflete moarte?... Oricum, înghit în sec, mă inundă şi mă scormonesc toţi dracii din lume, dar nu vreau să las impresia că sunt dominat de aceste chichioane conju ...

Mai cu junghi, mai cu tuşit, mai de voie, mai de nevoie, Gică opreşte instalaţia de cântat. După figuri, nu-mi vine să cred că prea au chef şi poftă de ascultat poezii, dar nici eu nu mă las intimidat de feţele lor acre şi dure, departe de oximoron. Îmi dreg vocea, mi-o fac limpede şi gravă, tai aerul/fumul cu palma mâinii drepte, îi fixez, câte o fracţiune de secundă, pe fiecare, să mă conving că-s atenţi... şi încep să recit cu "O salcie pe malul apei" în mâna cea ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) sigur că da - acuma, la plecare cu tot cu steauă, mâna-i se des/tinde, iar pasărea Poesis cântă-i lira şi-l înveleşte-ncet, fără cuvinte (!) (!) sigur că da - acum s-adună toate sub semnul greu şi straşnic al tăcerii, şi-l vor, şi-l roagă negreşit, şi-l udă cu lacrimi delicate şi puzderii (!) (!) sigur că da - a fost cum nu se poate mai mult, mai sus, mai jos, mai acătării, cum nici măcar apropierea morţii nu ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" citesc şi-aud şi văd: AJUNGE ori N-AJUNGE???dacă ajunge, mulţumesc, vino şi tu!!!dacă n-ajunge, vino, totuşi, fără milă,dă înainte, înapoi - şi spune nu!!!te rog să iei şi filarmonica la tine -eu, unde sunt, n-am nici o mierlă, nici un tei,n-am nici o şansă, nici o floare, nici un greier -să ascultăm celebrul veşnic PANTA RHEI!!!vino s-ajungem împreună tocmai undeaflăm răspuns dacă ajunge l-amândoi,vino să ve ...

Şi, uite-aşa... cu macaronarul Turco din "Tesla" dat exact oleacă mai puţin decât tare şi oleacă mai mult decât încet, cu becurile aprinse pe jumătate, să facem economii în buzunarul lui nea Lulu şi să nu ne pârască cineva la Miliţie că, în loc să ne culcăm în slujba patriei, noi ne hârjonim şi facem sindrofii în detrimentul prosperităţii naţionale. Florica sare de pe radarul unui cicisbeu tremurici, mai în vârstă, şi se zvârle în braţele mele aproape primitoar ...

Cu mine plin de sine, cu aerul insului căruia abia i-au sosit corăbiile cu mirodenii în port, cu morga protocolară a celui care abia mai duce gloria pe umeri... şi, în sfârşit, ţeapăn ca un şarampoi mobil, dar şi ostentativ prin negrul pantofilor, verdele pantalonilor şi galbenul cămăşii, precum şi cu ceasul purtat în mod expres să-l vadă lumea umblătoare la deal şi la vale, pornesc andante spre colţul cu Florica şi cu atâtea şi atâtea iluzii. Merg şi privesc în jur, ...