Cred c-a trecut... încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din veşnicia sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine, e-a tuturor... ea nu-i numai a mea!   Cred c-a trecut... nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt eternitatea mică... suflet şi trup de înger invalid!   Cred c-a trecut... lumină şi-ntuneric, lumină şi-ntuneric... vrei/nu vrei... şi, vreau/nu vreau, chiar dacă nu mai este, mă simt înfăşurat în miezul ei!   Cred c-a trecu ...

aseară, mi-a scris maria.../ doamne, ce frumos mi-a scris!... am citit încet şi singur.../ şi-am ţinut geamul deschis, poate intră luna-n casă/ ca să-mi spună până când mai aştept şi car o cruce/ de la cer până-n pământ... ştiu că numai luna asta/ poate, zilnic, să ajungă tocmai unde stă maria/ mai înaltă şi mai lungă decât oricare marie/ dintre toate celelalte... şi mi-a scris direct pe lună/ cele mai cuvinte calde, şi mi-a scris direct pe lună/ cele mai cuvinte ...

greşeli fundamentale?! răni adânci?!... (plătesc şi tac, nu caut mântuire)... port ghete scâlciate?! merg pe brânci?!... demult, am spart un geam la monastire şi am intrat aiurea, şi-am furat icoane, lumânări, agheasmă, cele mai sfinte substantive... blestemat să fiu, dacă la crâşma "7(apte) stele" nu dau (pomană) vodcă, vin pelin, gin ecologic, bere, secărică, ţigări, covrigi... şi gândul că mai ţin la măreţia (dumneavoastră) mică, la nasul (dumneavoastră) foarte ...

Vând cioburi de viaţă la preţ de nimic... (mă ucide această avere)... fiecare atârnă curat în cârlig şi unic din punct de vedere!   Fiecare e plin de frumos şi de rost şi poartă trecutu-n lucire... trecutul de când cât pe ce să fi fost tuturor poeziilor mire!   N-aveţi nici o frică, veniţi orişicând, nu am câine rău la intrare, nu bateţi la poartă, nu staţi la rând... aveţi câte-un ciob, fiecare!   Alegeţi încet, până când veţi găsi misterul lu ...

Şi tot mănânc, şi tot mănânc eternitate... plătesc tribut, cu viaţa, cestei lăcomii... şi uite-aşa mă-ndepărtez de prima moarte şi merg spre-a doua, să mă satur, printre vii!   Nu mă opresc, nu vreau să supăr depărtarea, doar şchiopătez şi mă întreb, din când în când: dacă iau prima şi o scad din următoarea, nu îmi dă rest această viaţă de...pământ?   Or, dac-o iau şi o adaug la cealaltă, ce-mi dă? nu-mi dă ce n-am mâncat, însă mănânc? şi ...

Citesc şi-aud şi văd...ajunge?...ori n-ajunge?... dacă ajunge, mulţumesc, vino şi tu!... dacă n-ajunge, vino, totuşi, fără milă, dă înainte, înapoi...şi spune nu!   Te rog să iei şi filarmonica la tine... (eu, unde sunt, n-am nici o mierlă, nici un tei, n-am nici o şansă, nici o floare, nici un greier)... să ascultăm celebrul veşnic Panta Rhei!   Vino s-ajungem împreună tocmai unde aflăm răspuns dacă ajunge l-amândoi... vino să vezi cum aşteptarea stă la ...

Sigur că da...acum, alunecade cu tot cu steauă, mâna-i se des/tinde, iar pasărea Poesis cântă-i lira şi-l înveleşte-ncet, fără cuvinte!   Sigur că da...acum, s-adună toate sub semnul greu şi straşnic al tăcerii, şi-l vor, şi-l roagă negreşit, şi-l udă cu lacrimi goale, false şi puzderii!   Sigur că da...a fost cum nu se poate mai mult, mai sus, mai jos, mai acătării, cum nici măcar apropierea morţii nu şterge perspectiva depărtării!   Şi-a fost un f ...

Dacă te duci la Cer să ceri/ formule, fapte şi păreri despre Pământ, nu întreba/ cine-a mâncat Lumina mea, nu întreba cine-a zvârlit/ atâta Eu în Infinit, cine-a născut şi a lăsat (de capul lui) Em/Ce/Pătrat să zic-aşa, universând:/ "sânt cel ce sânt, sânt cel ce sânt, Eu hotărăsc, voi nu sunteţi/ decât o sumă de pereţi şi vă cruciţi şi căutaţi/ (la sfinţi rotunzi, la zei pătraţi) locuri de veci în Paradis, mere din mărul Interzis!"   Dacă te duci la ...

Văd pe stradă şi mă doare/ o căţea cu trei picioare... uite-o, merge...lumea vede/ cum se ţine de perete şi s-opreşte şi se-ndoaie.../ au călcat-o trei tramvaie când căta s-aducă oase/ pentru fiicele frumoase, pentru fiii ţintă-n frunte.../ toţi cu zilele mărunte, toţi şi toate fără şanse.../ numai dacă vrea să-i lase (vatmanul cu mintea creaţă)/ să înghită nişte viaţă măcar cât încă nu moare/ mama lor cu trei picioare!   Şi aud şi văd pe stradă/ cum c� ...

Nu ştiu de ce am uitat să-ţi spun bună dimineaţa, doamnă aripă de flutur fără flutur... cred că eram ocupat cu pregătirile de plecare tocmai acolo, unde vreau să-mi scutur toate păcatele de la gât în sus şi în jos, poate reuşesc să mă satur şi eu de atâta frumos şi urât, şi de atâta urât şi frumos! Ori eram ocupat cu stârpirea omizilor care mi-au lăsat numai o singură aripă la fereastră, crezând că mă vor îndepărta definitiv din această lume... (lumea lor ...