Psihiatrul austriac Alfred Adler s-a născut pe 7 februarie 1870, la Viena.
A absolvit Facultatea de Medicină de la Universitatea din Viena.
În colaborare cu Sigmund Freud și un mic grup de colegi ai acestuia, Adler s-a aflat printre cofondatorii mișcării psihanalitice, ca membru de bază al Societății Psihanalitice din Viena. A fost prima figură importantă care s-a desprins de psihanaliză pentru a forma o școală independentă de psihoterapie și teorie a personalității, fundamentând astfel o nouă metodă de intervenție psihoterapeutică, denumită ulterior psihoterapia adleriană.
Adler a subliniat importanța egalității în prevenirea diferitelor forme de psihopatologie și a susținut dezvoltarea interesului social, existent de la naștere, și a unor structuri familiale democratice ca etos ideal pentru creșterea copiilor. Cea mai importantă descoperire a lui este complexul de inferioritate, care ține de felul cum se percepe pe sine omul și are efecte negative asupra sănătății psihice sau poate duce uneori, în chip paradoxal, la reversul său, la năzuința de a fi superior, cu consecințe la fel de nocive.
S-a numărat printre primii care au susținut psihologic feminismul, considerând că dinamica puterii între bărbați și femei este crucială pentru înțelegerea psihologiei omului.
Adler este considerat, alături de Freud și Jung, unul dintre cei trei fondatori ai psihologiei abisale, care pune accentul pe inconștient și pe dinamica psihică.
A încetat din viață pe 28 mai 1937, la Aberdeenshire, Scoția.
