(!) se spune „astfel”, dar se poate şi „aşa” când faci un caz imperativ din vrerea ta şi tot explici şi demonstrezi/ splendoarea celor trişti aezi la geamul dintre un „ceva” şi alt „ceva” (!)   (!) se poate spune, eu chiar spun...dar stau şi zic: ce adevăr, ce gând, ce vis, ce şiretlic să folosesc, şi ce motiv,/ s-aduc aici, definitiv, râsul şi plânsul universului antic (?)   (!) da, stau şi zic...şi zeii tac nepăsători – ne-au încercat în lat şi-n lun ...

(!) aceasta-i CALEA care duce tocmai când n-o să mai mângâi nici o stea, nici un pământ, n-o să auzi nici un ham-ham,/ nici un cri-cri la nici un geam, nu ai să vezi decât nimicul şchiopătând (!)   (!) aceasta-i CALEA – şi nu poţi să te abaţi, nici să te-ntorci, nici să faci mas la ne/fârtaţi, nici să te faci (ni)(mi)(că)ieri,/ nici să rămâi, dar nici să pieri unde mai crezi(?!) că tot mai sunt apropiaţi (!)   (!) aceasta-i CALEA dintre MAMĂ şi NEANT, dintre ce ...

degete lungi/ smulg rădăcina tăcerii nasc şi renasc/ păsări ascunse în clape zboruri încep/ despovărate de taine marele nins/ unic atât de aproape   dinspre amurg/ fluturi de lampă adie umblă-n armuri/ tainele nopţilor albe înger sărac/ tras pe sub roţi de hârtie miri univers/ blând arcuit în garoafe   praf pe oglinzi/ lasă păianjeni să treacă vremuri în unghi/ triste târziuri în pânze zodii s-aprind/ luna coboară în barcă scrii aşteptând tremurul mâinilor nins ...

(!) ruga mea apocalipsă,/ strigătul meu holocaust, nu puteţi în nici un chip să/ ştergeţi mintea mea de faust, şi nici sufletul meu simplu/ să mi-l daţi sub ascultare vrunui fante submultiplu/ dintr-un sine soi-tigoare (!) (!) sunteţi doar nişte unelte/ la cheremul meu semantic şi nu poate nici un fel de/ scump-sălbatic postromantic să-mi cotonogească mintea,/ setea de purificare scrisă-n fruntea-mi dinaintea/ trombonistului cel mare (!) (!) sunteţi scule-n folosinţa/ visului ...

(!) ce fel de-adânc, ce fel de nalt/ s-aşterne peste-această CLIPĂ chiar într-această clipă, chiar/ fără putinţă de tăgadă când se şi vede, se şi-aude/ cum împotrivă se-nfiripă o palmă de nemărginire/ dintr-o enigmă blestemată (!) (!) n-ai timp măcar să crezi că eşti,/ să-ţi numeri prima arătare în lumea care n-are timp/ să-şi pună prima întrebare în lumea care n-are cum/ să afle că nu este lume, ci este-o glumă printre sfinţi/ şi printre celelalte glume ...

de ce stai aşa buzău?/ parcă te-a pălit bacăul! ori ţi s-a urât cu bine?/ hai, senină-te la faţă c-a trecut viaţa la vale/ de când hăul şi pârăul, moartea-i la un milimetru/ - bucură-te, nătăfleaţă! de ce stai aşa de acru/ la figură şi la vorbă? hai, azvârle cătrăneala!/ eşti urât ca ăla-n lemne! du-te şi deschide uşa!/ tu nu vezi că face semne? cântă-i de primire, cântă-ţi/ bucuria la teorbă! de ce stai ca blegul? pune/ mintenaş de cafeluţă, pune în c ...

(!) hai să pierdem timpul, hai să pierdem vremea - cred că numai astfel ne va fi uşor, cred că numai astfel ne-om aduce-aminte viaţa următoare, visul următor (!) (!) uite, ia vioara şi găseşte-i tonul, eu mă pun cu lira de acord - asculţi cum se pierd în ceruri sufletele noastre, printre stele rare, printre îngeri mulţi (?) (!) uite, ia cuvântul şi găseşte-i locul într-acest gol mândru, chior şi plin de sine - vezi cum se-ntrerupe taina, deodată, şi cum eu sunt tine, � ...

parcă vine din altă lume,/ dar nu am zărit-o niciodată: ochi căprui, picioare de căprioară/ şi sâni de ciocolată (!) şi se duce şi seduce şi aleargă/ prin deşertăciune şi vine dintr-altă lume, din niciodată,/ foarte aproape de mine (!) foarte aproape de mine o fi mai uşor/ sau o fi mai greu, însă femeia aceasta tulburătoare/ crede în dumnezeu (!) crede fără oprire şi se roagă/ numai pentru sufletul meu, se roagă şi-n rai şi-n iad/ şi-n catedrală şi-n mausoleu (! ...

sigur că da - nu-mi bate nimeni la poartă, fiindcă n-am poartă !!! nu-mi bate la uşă, nu-mi bate la geam, fiindcă n-am uşă şi geam !!! nu-mi bate niciunde, fiindcă nimica n-am !!! sunt singur, adică n-am nici zile de viaţă, nici zile de moarte !!! sigur că da - mai singur decât o fântână părăsită şi mai singur decât o pădure fără păsări şi animale nu poate fi decât un poet fără patrie - şi - mai mult - nu poate fi decât o patrie fără poet !!! ...

o văd pe MARIA cum vine cu căldarea plină de la fântâna cea secată, cum se opreşte din când în când, cum se odineşte, cum mai are câteva prăjini şi ajunge la mine aştept cu nerăbdare s-o întreb de unde a luat apă, dacă fântâna-i goală, să-mi spună dacă a văzut fântână cu gura în jos şi dacă a-nvăţat la şcoală cum se face făt-frumos din tei şi din dragoste şi din întâmplare - şi dacă a băut lună nouă şi lună plină din căldare o văd pe MARIA cum ...