Fenomen cu zece la singurătate,/ zece la citire, zece la candoare, zece la respectul faţă de tăcerea celei care cântă în amurg... şi moare! Fenomen cu fustă şi cu ochi albaştri, cu hap/sâni ca două portocale crude, arie din sfânta operă a pâinii/ care-n fiecare clipă se aude! Fenomen cu zece chiar şi la iubire, şi la ne/răbdare pentru toţi şi toate, şi la iertăciune, şi la-ngăduinţă, fenomen cu zero la greşeli/păcate! Fenomen cu braţe lungi până la mine, lungi ...
Lacrimi şi tăcere în cazarmă/ - lumea-ngaimă vrute şi nevrute, nici un glonte nu tresare-n puşcă,/ doar fanfara-nceată se aude! Trece lumea, parcă nici nu-i pasă/ şi-i cuminte, parcă n-are minte - nu mai este, nici n-o să mai fie/ niciodată ce-a fost înainte! Nasturi azvârliţi pe lângă ziduri,/ epoleţi, marmite - într-o doară vrafuri de cuvinte-abandonate/ din ce-a fost suflare militară! Mucegaiul umblă prin vestoane,/ goarna nu mai sună-nviorare, garnizoana-i goală ...
(!) şi chiar acum te rog să fugi din monastire, TULBURĂTOARE ŞI UITATĂ LORELAI - nu m-ai pierdut, încă mai stau în aşteptare, încă mai pun aripi şi jar şi plâns la cai (!) (!) şi chiar acum te rog s-asculţi ultima dată: sunt mincinoşi şi răi atâţia cavaleri - habar nu au despre viteazul Don Quijote, nu ştiu că azi înseamnă mâine minus ieri (!) (!) te rog să fugi, nu ai murit, nu da crezare vrunui cuvânt umplut cu fiere... şi satrap, nu-ţi irosi prea/frumuseţe ...
şi chiar în această secundă mi-am adus aminte de mama: vine tocmai dinspre soare(şi)lună-apune, adică tocmai dinspre eternitate, vine frumoasă şi blândă şi singură şi repede ca o minune, clopotul (se) bate singur, de bucurie şi de mirare şi de admirare (se) bate, tot satul iese la marginea satului pentru întâmpinare, toate substantivele se opresc din declinare, toate verbele se opresc din conjugare, toate sufletele şi toate mâinile sunt curate, toate o aşteaptă cu pâine ...
Dintr-o sămânţă, iată, chiar acum,/ zbucneşte veşnicia născătoare de (ne)simţiţi şi (extra)ordinari.../ toţi: sfinţi şi demoni...toţi: care pe care, (bat)jocuri(legi), principii cu filet/ pe stânga şi pe dreapta, să se pară că cel ce-a-nsămânţat nu-i (ne)cioplit,/ nu râde şi nu plânge, nu separă bunul de rău, păcatul de iertare/ în (prea)mărirea lui devastatoare!   Dintr-o sămânţă, iată, chiar acum,/ nimicul îşi ia tot şi se răsfaţă ca un elev înzorzo ...
(!) te-aşteaptă fântâna din vale,/ te-aşteaptă fântâna din deal, cu mâinile-ntinse te-aşteaptă/ să vii, s-aduci sfântul Graal al Dragostei tale de Mamă/ plecată în Sus şi în Jos, să vezi unde-ncepe izvorul/ şi susură apa frumos şi unde se-ntâmplă pornirea/ spre viaţă, spre-aici, spre acum, spre setea ce mângâie chipul/ fântânilor noastre pe drum (!)   (!) fântânile toate-s bătrâne.../ şi toate-s aproape de cer – toţi suntem bătrâni şi aproape/ puţini ...
și cred că merg...şi cred că merg spre-un viitor – parcă ar fi punct fix, final, parc-ar fi gară unde m-aşteaptă cineva, ceva...nu ştiu cine sau ce şi cum şi când ş-a câta oară! și de când merg, n-am auzit şi n-am văzut nimic să-mi spună cât mai am până aproape, până departe, ce primejdii sunt pe drum, dacă încap atâta timp, dacă mă-ncape! n-am învăţat să mă opresc şi să pricep că nu există înapoi şi înainte în cest de/mers ne/cunoscut, concret/ab ...
să vedem ce-o să mai zică/ să vedem ce-o să mai facă uite-aşa la o adică/ (ne)fiinţa mea săracă (ne)fiinţa mea bogată/ când se vor întoarce-acasă toţi cei care-au fost odată/ într-o vreme majestuoasă într-un timp când ceastă lume/ era plină de candoare şi-şi trăia-ntr-un fel anume/ viaţa (ne)întâmplătoare   să vedem ce-o să mai vadă/ să vedem ce-o să audă (ne)fiinţa mea eternă/ starea mea (ne)cunoscută când vor fi plecaţi de-acasă/ toţi cei care-au fo ...
Aşa se vede dinspre depărtare: frumos, citeţ, corect, gramatical – şi tot la fel s-aude...mi se pare că (nu) trăiesc, (nu) mor extemporal, că totu-i rezonanţă a-ntâmplării de a fi fost alăturea (din nou) într-o s/clipire a deşertăciunii şi-n strâmb-dreptatea altui scurt ecou: ecoul (ne)greşit al celui care pune lăcat şi cerber la-ntâmplare!   Aşa se vede dinspre-apropiere: frumos, citeţ, corect, gramatical – şi tot la fel s-aude...ce mă-ndeamnă să nu regret c ...
ziuă bună ziuă bună/ clopotul abia mai sună sufletul abia mai bate/ rar mai rar pe apucate fluierarul de la stână/ mă aşează şi mă-ngână pe-un polog uşor de paie/ luna plină se îndoaie şi se face că nu vede/ că mi-i foame şi mi-i sete şi se face că n-aude/ că mi-i focu-n zgâtii ude şi mi-s cânii fără oase/ şi io-s teleleu tănase mi-s mioarele amare/ că se simte lupu-n zare târla mi-i pe dărâmate/ calul mi-i pe deşelate ziua mi-i pe nebuneşte/ începutul se ...
Pagina 7 din 244