Motto:„lumină lină lini lumini/ răsar din codrii mari de crini/ i-atâta noapte şi uitare/ şi lumile-au pierit din zare/ au mai rămas din veghea lor/ luminile luminilor” - (Ioan Alexandru - „Lumină lină”)Tocmai din centrul nevăzut al lumiivin să-ţi aduc umilul meu cuvânt:sunt dependent de gândurile talenegre şi albe, care mi-au înfrântcărări şi visuri şi mirări spre tine,chiar şi ne/norocirea de-a mai fiun fluture de lampă, fără minte,gata de moarte-n fiecare zi. ...
care CAPĂT? - (parcă) se aude dinspre împrejurul lui TOT, ca şi cum o confuzie/iluzie gramaticală/materială stăpâneşte centrul afacerilor morfologice şi sintactice ale majestăţii sale: cuvântul îndurerat în cot şi-n întreaga lui dimensiune cu alură/pretenţie imperială şi cu plus/minus ZERO însemnătăţi teoretice şi practice pe toate scările ne/inventate şi suitoare/coborâtoare până în agonia şi extazul acestui timp/spaţiu indiferent, până în fundul şi în c ...
Trecuse un veac de mii de ani de la naşterea mea - şi eu încă umblam cu cercul printre marile şi ultimele minuni ale lumii, şi tu stăteai şi umblai după mine cu ghetele pe dos şi în rochie de stambă, şi eu îţi recitam şi-ţi scriam poezii despre aria cercului şi aria iubirii exact când plângeai cât de trist şi cât de frumos ştiu să moară fluturii de lampă! Acum nu mai ştiu câte veacuri de mii de ani au trecut de la moartea mea, nu mai ştiu dacă aria cercului şi a ...
pe vremea când studiam constituţia caprei de tăiat lemne, cu pădurea spânzuraţilor deschisă taman la pagina despre execuţie, a venit o pasăre mai neagră decât corbul lui poe, dar n-a reuşit să-mi şoptească celebrul nevermore, deoarece a trecut vecinul deştept cu buldozerul şi a răsturnat ograda peste mine, uite-aşa, să moară şi capra vecinului! uite-aşa! s-o creadă el că poate să-şi irosească viaţa în pădurea mea! crede că dorul mă abandonează aşa, cu una, cu ...
prima dată îmi este dor până la şapte şi-un sfert! apoi... alerg la mormântul lui rimbaud să-i cer un cuvânt împuşcat în genunchi pentru tine - altfel nu mi se supune, nu-mi răspunde la comenzi! după aceea... adorm la umbra smochinului şi visez o femeie născând vertical o piatră de colţ lovitoare în moalele capului meu umplut cu iluzii! brusc, mă loveşte un cioclu cu lopata pentru onor înainte de şapte şi-un sfert, şi-mi citeşte după amiază o cerere de iubire pe c ...
CrizanteMire!... CrizanteMireasă! astăzi e Ziua/Clipa dumneavoastră, luaţi aminte: azi începe Drumul de dincolo/dincoace de fereastră, de dincolo/dincoace de Mirare, de Întrebare şi Răspuns, de toate câte-s aşa şi-aşa-ntr-un Tainic Vals şi-ntr-o mulţime de Singurătate, câte sunt Minus/Plus aici şi-acum şi-n veci, fără de care nu se poate! Chiar bine/cuvântez Sfânta Doime care s-aşează azi într-o Cunună şi-şi mută Viaţa într-o Verighetă, iar Duhul meu şi-ngădu ...
Simt profunzimea somnului în zbor, dar va să vină, pe ne/aşteptate, oprirea naltă, pentru odinire, să mă trezească la realitate! Simt stare-ntr-un târcol apropiat de ceastă heruvimică zburare printre visarea celor duşi acolo şi-a celor înc-aici... şi-n contra/stare! Şi dorm, şi zbor... şi nimenea nu cere răgaz pentru trezire şi-nviere! Dar golul greu din suflet şi din gând, şi destrămarea din morfologie îmi spun că-ntr-o clipită următoare realitatea nu mai întâr ...
Eşti o mincinoasă mută, surdă, proastă - mă nenoroceşte mutra ta sticlită, nu mai scap de tine, parcă stai la pândă, eşti o astringentă, eşti o aguridă! Eşti tulburătoare, mă apucă plânsul - când mă uit la tine văd ce-am fost odată şi mi-arăţi că-s altul, zi de zi, că nu se poate-ntoarce timpul, să (nu) se mai vadă! Şi te dai concavă, şi te dai convexă, şi dai rotundă, şi te dai pătrată - eşti o re/vizoare şi-o retro/vizoare, mi-aminteşti (întruna) d ...
Pe dealul meu cu flori de câmp te scriu încet, ca pe un Psalm... şi te păstrez ca pe-un Secret, şi te citesc şi te-nţeleg: numai cu tine sunt Întreg şi numai tu mă-nvredniceşti să nu mai cred că n-am să fiu ce nu mi-ai spus, dar ai lăsat un Semn de Carte şi un Semn de Ne/Uitat tot mai adânc, tot mai adânc, în ochiul drept şi-n ochiul stâng şi-n ce-am ştiut că nu-i nici Strâmb şi nici Păcat! Pe dealul meu cu flori de câmp aştept mereu şi tot mă rog şi tot mă sui ...
Un fluture de toamnă, rătăcit, erou târziu în efemeritate: alb în zigzag, printre deşertăciuni şi printre resemnări ne/vertebrate, un fel de-a fi năuc şi temerar, naiv cu nota zece la purtare, un gest al vieţii, ultim, delicat, aşa, ca o batistă-n fluturare! [ce pur şi simplu-ntr-un aiurea trist sub talpa toamnei ne/câştigătoare!] Şi într-acelaşi strâmt jur-împrejur parcă-i din ce în ce mai mult afară, şi timp şi loc mai larg în efemer, să văd cum veştejirea î ...
Pagina 2 din 241