Motto:"în iarna asta nu mai plec de-acasă/ - nici o plecare nu mai are preț - rămân să-ți mângâi umbra de mireasă/ și să-ți păzesc iubirea de îngheț"                                                                                           (Iolanda Cremene)    (!) înaltă şi adâncă doamnă,/ să ştii că eu nu te aştept - suntem atâta de aproape/ încât parcă suntem născuţi n-ac ...

(!) din trecut în prezent, din prezent în trecut, eu vă gândesc şi vă admir şi vă aud cum treceţi clar şi fără frică prin secundă şi (n)-aveţi grijă că-ntâmplarea ne/fecundă de-a fi aici şi-acum e-un vis (ne)cruţător al celui care-i numitor/numărător într-o lumină lungă/scurtă şi iscoadă gata oricând să (de)conspire-n mascaradă (!) (!) într-un concret/abstract cu centru peste tot, eu vă ascult eternităţile cum rod vremelnicia dumneavoastră (ne)sterilă - oo ...

(!) şi m-ai strigat de peste dealul mic şi m-ai strigat de peste dealul mare şi n-am răspuns - eu nu puteam să strig, eram năuc şi mut de întristare (!) (!) eram un fel de mărmurit în timp, eram un fel de mărmurit în vreme - sfânt fără portofoliu, fără nimb, departe de păcat şi anateme (!) (!) da, nu puteam să scot nici un cuvânt din sufletul iertării pentru tine şi nici măcar să plâng lângă mormânt - mormântul milosteniei divine (!) (!) da, negreşit, te mai aud ş ...

Se făcea că era o dată ca nici o dată - o dată să-mi fie de cald şi de frig, de frică şi de curaj, de luni şi de duminică, de dor şi de alinare, de fără de care nu se poate, de târziu şi de mintenaş! Şi se mai făcea că aleargă spre mine - să mă prindă în somnul cu vis pe viaţă şi pe moarte şi să-mi s/pună o primă şi ultimă întrebare: vrei să-l scădem pe „aproape” din „departe”, să-l adunăm pe „departe” cu „aproape” ori să uităm uitarea în ...

(!) i-am trimis o scrisoare de dragoste şi respect şi mi-a răspuns că nu poate, fiindcă e bolnavă şi trebuie să se îndrepte mai întâi, după care va veni la mine cu toate, fără să mai întârzie şi fără să mai aştepte, să-mi fie de bun augur, ca o carte de căpătâi, să-mi fie aproape la greu şi la uşor, cât ea va fi vieţuitoare şi cât eu voi fi vieţuitor (!) (!) pot să jur pe muşcata mea de onoare: n-a durat decât până când s-a dat de trei ori peste cap şi ...

Prima dată am murit într-o seară şi am fost îngropat imediat fiindcă lumea nu are timp de pierdut cu morţi ca mine! Toată noaptea am văzut ce se întâmplă Afară, am râs şi am plâns ca la un spectacol deşucheat, ca la o piesă de teatru cu histrioni, cu oameni fără de suflet, fără de minte şi fără de Ţară! A doua dată am murit într-o dimineaţă, a treia dată am murit pe la nămiază, dar tot la fel s-a întâmplat cu toţi urmaşii şi cu toţi cabotinii şi cu ald ...

şi n-a fost altfel? mi se pare/ că asta e greşeala mea şi că acesta mi-i păcatul:/ aştept pedeapsă şi suport întreagă ispăşire până/ începe cântul de prohod?   Şi cum era mai bine oare?/ aşa sau altfel? nu am ştire şi zău îmi vine să dau vină/ chiar şi pe cei din cimitire de ce mi se întâmplă: iată,/ spre pildă, ar fi fost frumos zburând s-ajung iute, acolo,/ decât încet-târziu, pe jos?   Cat în oglindă: ce-arătare/ îşi pune întrebări ciudate, răst� ...

(!) iar când îmi pricepea nedumerirea din frăgezimea sufletului meu, vorbea de Curăţie şi Răbdare - tot ce-i miraculos trece prin greu (!) (!) şi se uita la Cer, dar şi la mine - şi nu-(i) mai auzeam nici un cuvânt, doar Lacrima iubirii şi Puhoiul iertărilor cum intră în Pământ (!)(!) doar descântarea sacră a Uimiriidin leagăn, din surâs şi de la sân când încă nu-nvăţasem ce înseamnă nici să nu plec, dar nici să nu rămân (!) (!) mă duc să văd şi să aud o c ...

(!) mai văd şi mai aud cum se întoarce acasă, negreşit, ca un secret, în fiecare seară, simplă, blândă, din ce în ce mai greu şi mai încet (!) (!) şi mă cuprinde o grozavă frică de-un viitor apropiat, cumplit, când ar putea să nu se mai întoarcă în locul majestuos, de lângă schit (!) (!) fără preget, senină, toată viaţa, doinind a depărtare şi a dor, aşa, purtându-şi Sapa ca pe-o Cruce - îmi tot zicea că Mamele nu mor (!) (!) credeam neştiutor, fără-ndoi ...

Şi doar mi-ai spus: mai uită-te şi îndărăt! nu vezi că-n faţă-i numai silă şi prăpăd? de ce nu vrei să înţelegi/ că fugi înspre parapiteci? dacă nu crezi, am să-ţi descriu şi-am să-ţi arăt! Şi doar mi-ai spus: întoarce-te, nu are rost! nu vezi că-i mare şi fatal preţul de cost? tu nu pricepi că e-n zadar?/ oare de ce nu ai habar că ţi se-nfundă? că nu-i bine? că eşti prost? Şi doar mi-ai spus: cum poţi uita aşa uşor ce-am scris pe ceruri că-nfăşor � ...