Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (VII)

Sâmbătă, 13 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da... vrea să-mi mulţumească. Vrea cu tot dinadinsul. Cică n-a mai văzut şi n-a mai auzit un poem de dragoste mai frumos decât Semn 9. Cică vrea şi nişte poeme de dragoste descoperite/descompuse de mine. Cică vrea să i le scriu şi să le păstreze, să rămână pentru totdeauna. Şi vrea să i le scriu eu, cu pixul. Cică-i place foarte mult caracterul scrisului meu stilizat, cu tot felul de sinusuri şi orfevrării. Oare de ce nu mai vrea cu cerneală? Nu-mi trece prin cap de ce n ...

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (VI)

Vineri, 12 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da... sunt cu ea, o cunosc de câţiva ani, e frumoasă şi singură, îmi recită "Panorama..." şi mă roagă să-i explic ce înţeleg din ultima strofă: "Şi de-aceea beau păharul poeziei înfocate./ Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate,/ Să citesc din cartea lumii semne ce noi nu le-am scris./ La nimic reduce moartea cifra vieţii cea obscură./ În zadar o măsurăm noi cu-a gândirilor măsură,/ Căci gândirile-s fantome, când viaţa este vis"//... Sigur că da! Cum s ...

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (IV)

Miercuri, 10 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Nu văd fata din grâu. Nu văd fata care face coroane din flori nemuritoare. Oare chiar să-şi fi pus în gând să mă păcălească? Ori n-o mai fi venit? Începe să-mi fie teamă că a păţit ceva. Ori se ascunde? Mă uit peste tot. O caut peste tot. Prin grâu. Prin salcâmi. N-o găsesc. Nu cumva o fi speriat-o vreo lighioană? Aş striga-o, însă nu ştiu cum o cheamă. Aş striga-o aşa, fără nume. Dar cum? Oare s-o strig "Unde eşti, împletitoareo de coroane? Unde eşti regino a ...

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (V)

Joi, 11 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Mulţumesc păsărilor pentru că m-au ajutat, m-au dus şi mi-au arătat unde-i fata din flori nemuritoare, din grâu, din marginea salcâmilor, din volbură şi din cicoare! Mulţumesc (şi) cerului... pentru că stă cuminte... şi pentru că are (pe) sub cine să mugurească, să florească, să frunzească, să crească şi să zburătăcească aceste ciocârlii nestemate, fără de care nu aş fi aflat fata aşteptătoare de cincisprezece ani! Şi mulţumesc şi trecătorilor/opritorilor p ...

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (III)

Marți, 09 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sunt gata de plecare spre fata din grâu. Sunt gata de întâlnirea pe care fata a dorit-o şi a aşteptat-o atât de mult. Să aştepţi, să speri, să vrei şi să crezi cincisprezece ani nu-i de ici, de colo, nu-i la îndemâna oricui. Trebuie că fata cu imortele-n coroane moşteneşte o genă foarte rezistentă la greutatea ne/răbdării. Cred că aş vrea să-i cunosc părinţii care i-au dat atâta şi atâta putere de înfruntare a vicisitudinilor vieţii, de a trece cu atâta curăţen ...

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (II)

Luni, 08 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Trebuie să mă grăbesc fiindcă mâine vine imediat, vine foarte repede, mai ales când vine cu povara, cu emoţiile, cu ne/aşteptările întâlnirii de gradul zero. Trebuie să mă grăbesc, dar nu mă grăbesc. Nu pentru că aş avea ori nu aş avea timp destul, ci pentru că nu vreau, din cauza vitezei/pripelii, să ratez necesitatea, impactul, farmecul, frumuseţea (sau banalitatea?) cestei vederi promiţătoare/devastatoare. Cred că se poate întâmpla orice şi cred că motivele fetei ...

Oleacă de Nemurire... cu Femeia de Scris (I)

Sâmbătă, 06 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Cică stă pe marginea grâului şi împleteşte coroane din flori nemuritoare. Şi cică pe mine mă aşteaptă. De vreo cincisprezece ani, în fiecare zi de vară, cât durează nemuritoarele, stă pe marginea pâinii şi mă aşteaptă. Şi cică a şi întrebat-o de ce mă aşteaptă, însă ea n-a vrut să-i răspundă. Or, mai aproape de adevăr, a vrut să-i răspundă, ieri, dar cică a podidit-o un fel de plâns lung şi umplut cu suspine, cu ochi mari, şi amari, şi negri ca bobul de ...

Domnul UNU

Vineri, 05 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Cică domnul Parmenide constituie esenţa filozofiei domnului Platon. Şi dacă acesta-i adevărul, însemnează că domnul Unu are însuşiri de bază, ori este chiar Baza, chiar dacă alţi filozofi n-o "înghit". Şi, totuşi, de unde vine Unu? Are mamă? Are tată? Un înţelept zice şi scrie că Unu vine din Totdeauna. Şi acestui adverb nu-i trebuie părinţi. Dacă-i "tot de-a una", de ce i-ar trebui? Cum, adică, "vine"? Poate "stă"! Dacă "stă", nu cumva înseamnă că-i Sinea, Esen ...

Barabuşcă şi... aproape Somn de Veci (IV)

Joi, 04 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Deschid toate geamurile. Fumul se năpusteşte afară. Mă uit pe pereţi, pe tavan, pe jos. E ca-n galeria de huilă. E ca într-un Iad modern. Ca într-o pictură suprarealistă. Ca într-o casă de nebuni cu un singur nebun. Nu se mai aud vrăbiile din cuiburile pitite-n firidele de aerisire. Au murit. Şi-mi aduc aminte ce fel de tragic-sublim a scris Zaharia Stancu în "Cântec şoptit": "Odată am ucis o vrabie,/ am tras cu praştia-n ea şi-am lovit-o,/ pe urmă o zi şi o noapte întreag ...

Barabuşcă şi... aproape Somn de Veci (III)

Miercuri, 03 Aprilie 2024 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da! Adorm într-o clipită. Cică aşa adorm cei care au mătreaţă: nu realizează că nu mai sunt în stare de veghe, nu-şi dau seama ce înşelător e fiul domnului Hypnos. Cică aşa se spune despre cei care înghit Napoleon în buricul amiezii: că au mătreaţă. Să nu se prindă lumea fără pitiriazis şi să creadă că-s năpăstuiţi cei cu tărâţă pe capăt. Nu? Şi încep să visez că am terminat de mâncat bunătatea cu amidon, că sunt deja printre ne/scriitorii d ...
Pagina 7 din 12