Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi

Mă întreb şi mă mir: după tăierea cordonului ombilical începe coborârea în/spre Lut sau urcarea în/spre Cer?! Şi, jurui pe Deşertăciunea mea de Onoare, nu ştiu Ce şi Cum să-(mi) răspund! Mai bine-l rog pe Atotştiutorul meu Prieten, Vasile Zeus, pentru ca să-mi explice! Acesta nu zice nu, însă mă…

Cică a plecat Acolo, tocmai Acolo! Şi cică tocmai Acolo trebuie s-o caut, dacă vreau s-o găsesc şi s-o mai văd! Cică stă Singură şi Duminică tocmai Acolo, şi eu încă nu ştiu ce să-i fac Depărtării, şi cred că-i foarte Târziu pentru ca să mai învăţ Drumul spre Înapoi…

Da, tu ai fost cea mai Frumoasă! Nu argumentez Afirmaţia! Şi nici nu apelez la Superlative! Nici altele/celelaltele n-au fost altfel! Dar tu ai fost Distinsă! Tu ai fost Distincţia pe care mi-a trimis-o/dăruit-o Dumnezeu! Toate au strălucit, dar au strălucit artificial, prin fals şi uz de fals! Iar tu…

Da, aşa mi-a spus mama când am plecat în cătănie, după ce mi-am frânt femurul din dreapta, după ce m-a dres baba Miţa, doftoroaia... şi după ce am mâncat, la ţaţa Marghioala, poale-n brâu cu gura plină: „Ai grijă, ai grijă, nu mai umbla cu marghioale!”... După doi ani -…

Într-o seară, odinioară, mi-am frânt piciorul din partea dreaptă! În grădina ţaţei Marghioala mi l-am frânt! Marghioala este vădana lui Mache Priboi, un smintit care şi-a frânt gâtul exact cu vro patruzeci de zile mai înainte de a-mi frânge eu femurul! Medicul legist l-a declarat/certificat mort definitiv, drept pentru care…

Mergem alături, în tăcere absolută, parcă ni s-ar fi epuizat orice-ntrebare, orice răspuns, orice dialog legat de fascinanta/nimicitoarea istorisire/povestire a lui Octavian Holeră, omul care a încercat să se facă invizibil, însă a greşit Reţeta şi s-a nenorocit! Mergem spre Anticariat, taman în locul unde, cu câteva ore înainte, ne-am…

După trista şi impresionanta şi paranormala istorie/poveste a lui Holeră, ce poţi să faci altceva decât să-ţi piară graiul, să vrei să crezi că nu-i adevărat, dar să nu te-ncumeţi, fiindcă Naratorul e sănătos-tun...(era să spun „în carne şi oase”, dar zic numai „în oase”)...deşi, după cum a mărturisit în…

„Văd! Cum să nu văd? Oare ar putea Cineva să nu vadă aşa Ceva?” - îmi vine să-i zic lui Holeră. Acesta se-nvârte puţin, exact ca o maşinărie cu cheie, exact ca un robot, se opreşte exact în faţa mea, aproape de nasul meu... şi nu-şi poate stăpâni câteva lacrimi…

Holeră se uită la mine! Cred că vrea să-mi testeze integritatea, să se convingă şi să fie împăcat că n-am dat în dambla! Parol, nu numai că n-am ţicnit, ba chiar e cazul să zic: m-a surprins, m-a răvăşit demonic povestea încă neterminată a lui Octavian, însă m-a "prins" definitiv!...…

Nu, nu-i a bună! Omul acesta mă calcă pe nervi, pe suflet, pe ne/răbdare! Ori eu sunt defect şi nu pot pricepe şi ASTFEL DE ADEVĂR? După o tăcere lungă şi deasă, în care, spre pofida mea, Octavian Holeră-i de-un calm ieşit din comunul cel mai cunoscut din partea de…

Am senzaţia netă că nu pot asculta clar ce urmează să spună Holeră, dacă stau pe taburet! Aşadar, mă ridic şi-l rog să se desfăşoare! Iată ce mi-i dat să aud! „Mă numesc Octavian Holeră! Ce-i cu acest nume? Fiindcă, în urmă cu aproape două sute de ani, străbunicul meu…

Sigur că da! Straniul meu personaj mă ghiceşte că-s contrariat/stupefiat după ce termin de citit „Romanţa mortului” de pe perete! Ca atare, omul oftează cu greu şi mă roagă să mă aşez pe-un taburet vechi, foarte vechi, singurul din încăperea scundă şi strâmtă, căreia Holeră îi zice casă! Casă de-o…