Divina Tragedia - Viaţa Liberă Galaţi
GRIJANIE și RESPECT (VII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 05 August 2024
Şi câţi săteni, Domnule, trec (tăcuţi şi serioşi) încolo şi încoace! Da... trec murmurând câte-o doină, trec fără să scoată nici un cuvânt aiurea, dar trec numai şi numai Înainte! Către muncile câmpului trec! Aici şi acum... nu se termină niciodată muncile câmpului! Numai puturoşii termină înainte de a începe…
GRIJANIE și RESPECT (VI)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 03 August 2024
Da, aşa am zis: lângă Marele Trandafir Sălbatic stă Marele Rug! Marele Mur, cum îl respectă oamenii de dincoace şi de dincolo de hotar! Şi cum să nu-l respecte când toţi se hodinesc la umbra-i uriaşă, mai ales în vreme de-nflorire şi de arşiţă, când toţi mănâncă fructele-i ademenitoare printre…
GRIJANIE și RESPECT (V)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 02 August 2024
Sigur că da, îl las pe Lucian Blaga să plece prin oglinda fântâniţei, fiindcă mai are cam treizeci de ani şi-şi află loc de veci şi în "Cel mai iubit dintre pământeni", unde ţăranul/hâtrul Marin Preda i-a deschis ultima "corolă de minuni a lumii"... pentru totdeauna!... Sigur că da, mă…
GRIJANIE și RESPECT (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 01 August 2024
Şi omul-femeie se ridică de sub cătinişul lui moş Fluture, mă salută cu-n respect despre care am să-mi aduc aminte toată viaţa... şi pleacă Înainte! Pleacă Înaintea ei, vreau să zic! Fiecare-i cu Înaintea lui, nu? Oare de ce nu avem toţi aceeaşi Înainte? Zău că aş fi plecat cu…
GRIJANIE și RESPECT (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 31 Iulie 2024
Şi, dacă Înainte înseamnă peste Tot (numai Înapoi nu, deocamdată) încerc să cred că-i numai bine pe drumul care duce la bunica Maria. Cum, adică, "duce"? De ce nu "vine"?... De ce-mi pun, oare, aceste "stupide" întrebări, în loc să-mi văd de drum, Înainte?... Cine mi-a vârât în Comitetul Central…
GRIJANIE și RESPECT (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 30 Iulie 2024
Sigur că da! La prima auzire, are ori n-are dreptate, cred că trebuie să fac aşa cum spune Ea! De fapt, Ea nu spune! Ea porunceşte! Şi n-am cum să nu-i respect povaţa/învăţătura! Fiindcă, oricât mi s-ar părea de severă în timbru şi-n privire, porunca Ei nu-mi poate fi împotrivă!…
GRIJANIE și RESPECT (I)
Scris de Ion Zimbru Luni, 29 Iulie 2024
După ce mergi şapte ani pe cărările şi pe drumurile acestea, te opreşti, îţi faci semnul crucii şi te întorci. La întoarcere, ai de mers tot şapte ani. Tot pe aceleaşi drumuri şi cărări. Adică, altfel spus, trebuie să mergi şapte ani înainte şi şapte ani înapoi. Când ai s-ajungi…
DOAMNA RECE (X)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 27 Iulie 2024
Tace. Nu mă priveşte. Ce-o să facă (biata, im/posibila femeie) cu-n naiv, cu-n mototol ca mine? Doar n-o să se apuce să-mi facă nu ştiu ce curte şi nu ştiu ce declaraţii prin parc! Doar n-o să se apuce să mă hărţuiască din punct de vedere! O fi aşteptând să…
DOAMNA RECE (IX)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 26 Iulie 2024
Amicul mă duce acasă cu automobilul. Că am corcoduşe. Am şi doi barili de vin la mansardă. Şi am şi chef să-i spun: "Bătrâne, dac-o zăreşti pe femeia Corcoduşa Scarlat, zi-i că (mâine) mă fac freş şi trec pe la numărul 65. Să fie gata pieptul de puiculeană prăjită, borşul…
DOAMNA RECE (VIII)
Scris de Ion Zimbru Joi, 25 Iulie 2024
Prietenul şi adeptul meu cel mai sincer şi simpatic de pe strada Libertăţii, mă întreabă dacă am vreo legătură "ascunsă" cu femeia din parc, despre care mă ocup actualmente şi care mi-a strecurat în oase cea mai stranie nedumerire de la facerea zimbrului, încoace. Îi spun că o cunosc destul…
DOAMNA RECE (VII)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 24 Iulie 2024
Sigur că da, exact aşa l-aud pe prietenul meu: "Vine în parcul Libertăţii, în fiecare zi, se aşează pe banca de lângă Mazeppa, priveşte nişte poze, dă-n plâns, frământă văzduhul cu ochii parcă stinşi/aduşi în fundul cuibarelor neclare şi se dă în/depărtării, aşa, ca şi cum totul e-n regulă, totul…
DOAMNA RECE (VI)
Scris de Ion Zimbru Marți, 23 Iulie 2024
Da, e prietenul. El mă bate pe umăr. El mă scoate din ceastă "reverie" nimicitoare, "inexplicabilă". Cu el am traversat/ petrecut ultimii cinci ani în "câmpul muncii", în solda Primăriei, adică. Vai de mămica ei de soldă! Cu el am adunat şobolani morţi şi rahaturi vii prin subsolurile blocurilor/scărilor dotate…
DOAMNA RECE (V)
Scris de Ion Zimbru Luni, 22 Iulie 2024
Năucit de cum se precipită ceastă bizară întâmplare, mă holbez din urma doamnei... şi parcă-mi pare rău că n-a mai stat. Să fi plecat din cauza mea? Ori, pur şi simplu, a tulburat-o fotografia la care s-a uitat continuu şi nu a mai rezistat amintirilor? Da, sigur că da, ceva…
DOAMNA RECE (IV)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 20 Iulie 2024
Cum să nu mă inunde stupefacţia când fotografia de pe displayul doamnei este chiar acea venerabilă domnişoară (aproape doamnă) de atuncea... care mi-a administrat pe supra/faţă câteva rafale scurte de palme lungi, de mi-a venit să mă sui pe umerii hatmanului şi să urlu până-n Ucraina? Şi cum să nu-nlemnesc…
DOAMNA RECE (III)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 19 Iulie 2024
Deschid "Ce zgomot face cântecul când moare" la pagina 44. Înghit întru-un fel de sec, simt că mi-i de iască esofagul, dar îndrăznesc. Aşa, cu voce aproape pierdută. Aşa, cu-n ochi în carte şi cu-n ochi la doamnă. Să văd şi să-i "gust" reacţia. Să ştiu de ce şi cum…
DOAMNA RECE (II)
Scris de Ion Zimbru Joi, 18 Iulie 2024
Fără să vreau (şi fără nici o intenţie clară) îmi aştern ochii pe doamna de lângă mine. Parcul Libertăţii freamătă. Ea nu zice nimic. Oare-i place să mă chiorăsc la ea? Designul colegei de bancă e destul de atrăgător. Chiar ademenitor, mi se pare. Tot rulează nişte poze pe displayul…
DOAMNA RECE (I)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 17 Iulie 2024
Vară. Şi ce vară! Mai caldă şi mai frumoasă decât vară-mea primară, fata cumnatului mamei, dinspre tata, prima şi ultima mea vară, fiindcă, în rest, am numai veri! Vorba ceea: o vară, doi veri...!... Ce ţi-i şi cu vara asta! La singular, face numai ca vară-mea! Iar la plural, face…
REMEMBER (VIII)
Scris de Ion Zimbru Marți, 16 Iulie 2024
Da, nu şuguiesc! Mă apropii (sunt apropiat) de cimitir! De-acum, cred că e simplu! Mai am oleacă, doar oleacă... şi-o văd pe MAMA, şi-l văd pe TATA! Şi chiar mă bucur şi încerc un fel de satisfacţie egoistă că-s primul care-şi vede părinţii morţi... aşa, în mod para/normal, în mod…
REMEMBER (VII)
Scris de Ion Zimbru Luni, 15 Iulie 2024
Da. Cătunul rămâne în urmă. Parcă mai singur ca niciodată. Îi pare rău că plec. Se vede în ochii lui. În ochii lui de Zimbru. Că aşa-i zice pe cea mai frumoasă hartă din Sudul Moldovei de Nord. Cătunul Zimbru. Locul unde au trecut în Trecuturi şi-n Viitoruri cele mai…
REMEMBER (VI)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 13 Iulie 2024
Uite... chiar în noaptea asta, chiar acum şi chiar în clipa asta, părinţii mei îmi vin în vis. Şi visez mult, nu glumă. Şi chiar îmi spun că au citit ziarul cu părerile mele despre ei şi despre ai unor dumneavoastră. Şi chiar încep să-mi facă unele precizări în legătură…
REMEMBER (V)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 12 Iulie 2024
Şi uite-aşa vorovea şi încheia poetul cel anonim şi sărac: "Vine timpul şi răstimpul să-mi aducă întrebare:/ Viaţa este o greşeală? Moartea este o erată?.../ Mi-este cald de-atâta viscol (straşnic hoţ de respirare!).../ Trece iarna peste mine, cu şenile de zăpadă!"//... Nu? Da... şi peste părinţii mei şi ai unor…
REMEMBER (IV)
Scris de Ion Zimbru Joi, 11 Iulie 2024
Da... de trei ori "da" pe adresa părinţilor mei şi ai unor dumneavoastră! Şi ei... din ce în ce mai puţini! Şi dumneavoastră... din ce în ce mai puţini! Şi ei, şi dumneavoastră, din ce în ce mai puţini, însă din ce în ce mai dragi şi mai importanţi! Pentru…
REMEMBER (III)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 10 Iulie 2024
Cel de Sus asistă neputincios la ticăloşenia şi ticăloşirea celor de Jos, fie ei atei calificaţi ori bigoţi, fie ei mieluşei ori fanatici ai nu ştiu cărui cult. Mitocănia a umplut toate paharele, mai ales în Galaţi, dacă nu cumva în toată România. Doar pe ici, pe colo, prin amărâtele…
REMEMBER (II)
Scris de Ion Zimbru Marți, 09 Iulie 2024
Asta au făcut părinţii mei şi ai unor dumneavoastră: n-au stat cu mâinile-n sân şi-n buzunare, dar nici nu s-au apucat de tâlhărie. Au rămas, ca să zic aşa, "extremişti de centru". Şi, odată cu înaintarea în vârstă, odată cu cea coborâre a bătrâneţii în firea lor ne/răbdătoare, s-au suit…
