mai am vro câțiva pași până ajung
unde începe cercul înc-o dată
și unde TOTUL stă-ntr-un ABSOLUT
mai alb, mai negru, fără nici o pată
unde nimic nu are ÎNAPOI,
unde nimic nu are ÎNAINTE
și-unde nu știu că n-are rost să știu
măcar aceste câteva cuvinte
mai am un pas, și nici măcar un pas,
și mă primește înc-o încercare
de-a suferi și de a fi convins
că niciodată SUFLETUL NU MOARE
iată, se-ntâmplă, gata, am ajuns:
AICI e-ACOLO și ACUM e-ATUNCEA –
patru cuvinte ies în calea mea:
MAMA și TATA, LEAGĂNUL și CRUCEA
(Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
