Beau Spirit din Neant şi Sânge pur
din Marile Aorte Siderale...
şi nu mă satur, beau, şi tot mai cer,
dau (Timpului şi Spaţiului) târcoale,
s-audă şi să vadă Tatăl lor
cum lacom sunt şi cum încet mă scoate
(această Sete scumpă) din ne/Tot
şi mă îngroapă-n cea Eternitate,
ca pe-o sămânţă bună de Nimic...
şi făr-de care (totuşi) nu se poate!
Şi uite-aşa mă prind în Univers...
un fel de surdomută Steauă chioară,
cu sânge vechi şi searbăd şi murdar
când urcă şi când stă şi când coboară
să-şi toarne (în Lumină) Sânge pur
din Marile Celeste Carotide
indiferente-n cest strict Gol imens,
plin cu-ntâmplări ale Mulţimii vide,
cu amăgiri/dezamăgiri că Sânt
şi bat şi cred că (nu) se (mai) deschide!
Târcoale (bătaie şi credinţă) Scris de Ion Zimbru
