Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru această Revelaţie. Şi, fiindcă nu te-a învăţat nimeni unde stă, cum stă, ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre El, nici privirea nu s-a obişnuit să-l observe, să-l iscodească, să-l ana ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) ce bună e ziua duminică, bună-icând trece cu toamna prin meri, prin gutuişi vine la geamuri să-ţi dea bună ziua,să-i dai sărutare de mâini şi să-i spui:doamnă duminică, sfântă duminică,zi-mi unde-i? ce face? e vie? sau nu-i?hai, vino n-odaie! am cald! am dulceaţă! –tu-i frigul! tu-i bruma! tu-i dragostea! tu-i (!) (!) o vezi!? stă-n icoană şi parcă se uităla viaţa şi moartea secundei mereu,secundei din car ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) fugi din tartar şi du-te la mine n-ogradă,sub salcia plângătoare lângă fântână,pe volbura aeratăde fluturi şcolari, care ştiu să rămânăacolo, în raiul cu stoluri de îngeri clasicişi cuibare în fiecare pom cu mere interzise,cu făt-frumos mereu în clasa întâişi cu zmeu căutând prin manuscrisefacerea cestei lumi şi a lumii celeilalte,facerea veşniciei pline cu viaţă şi cu moarte (!)(!) fugi din tartar şi d ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) vezi bine – adevărul abia treceprintre lăcaşuri sterpe şi minciuni,e numai plâns şi răni şi şchiopăteazămuşcat de lupi, de proşti şi de nebuni (!) (!) vezi bine – cade-n drum şi se târăşteprin cărţi zvârlite grabnic la gunoi,nici o salvare nu-i şi nu se vedevreun dumnezeu... să-l cheme înapoi (!) (!) vezi bine – naiba stă la drumul mare,şi-n catedrală stă, şi în palat,pe când bigoţi şi câini urlă ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Era cât pe ce să-mi aduc amintecărarea strâmbă printre mari lanuri de cicoareşi volburi şi maci şi alte şi alte cuvinteminunate din viaţa mea întâmplătoare!Era cât pe ce să-mi aduc amintecum alerg după tine pe cărarea nedreaptăşi nu te pot ajunge şi nu te pot prindeşi nu te pot vedea şi nu te pot iubi niciodată!Era cât pe ce să-mi aduc amintefuga ta cu o carte de poezii tocmai pânăla marginea cuibarelor sfinteşi ...

Mai am un bibic. Tot în Ţiglina 17 îl am. Şi acesta, ca şi acel din ziarul de ieri, e băiat "giorno", cum îi place să se alinte în limba lui Giani Morandi. Că a fost în Italia, la muncă. Şi nu numai în Italia a fost. Şi în Anglia, şi în Elveţia, şi în Olanda a fost. Ultima dată a fost în Belgia, chiar în oraşul în care se petrece Parlamentul UE, adică unde nişte „băieţi” politici şi nişte „fete” aidoma ne-au făcut de "rahatul/râsul universului cosmic", a ...

În Germania, bibicul din Micro 17 a fost amendat cu 50 de euro pentru că a parcat motocicleta pe trotuar. În Belgia, pompierii au pus furtunurile cu apă pe un nesimţit care-şi lăsa urina printre pubele. Aţi auzit/văzut să se fi luat (în Galaţi) vreo astfel de măsură împotriva imbecililor de tot soiul? E peste puterile autorităţilor să-i sancţioneze pe cei care, spre pildă, tulbură liniştea cu tot felul de scule "performante", sparg pereţi, sfărâmă, dărâmă, bortelesc, ...

Zgomotul tramvaielor? Zgomotul ambulanţelor? Zgomotul aeroplanelor? Zgomotul tunetelor? Zgomotul strict necesar într-o fabrică de Linişte? Şi alte şi alte zgomote rezultate din (generatoare de) Util General? Nu, sigur că nu (mă) deranjează! Sunt agasante/devastatoare (şi foarte periculos de stresante) numai zgomotele asociate cu inutilul şi nesimţirea, cu abuzul şi teribilismul, cu incultura şi răutatea, cu iresponsabilitatea şi cu şmecheria! Dacă nu cu acestea toate, cu ce se ...

Am un bibic în Ţiglina 17. Stă cam la patruzeci de câini distanţă de mine. Băiat bun. De bufet, adică. Nu ştie, nu se bagă. Unde-l pui, acolo stă. Din ăla, cuminte ca o fată mare...(iartă-mă, iertătorule, că vorbesc dodii!)...De cuminte ce-i, l-a lăsat (şi) nevastă-sa. Spun "şi nevastă-sa" fiindcă nu doar ea l-a lăsat. L-a lăsat şi locul de muncă, şi prietenii, şi cunoscuţii, şi fiii, şi fiicele, şi amantele...Nu mai are decât prieteni cu ghilimele...Şi nu mai ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" M-a bântuit iluzia că timpul trece ca o bicicletă,ca o basculantă, ca un proiectil!M-a obsedat gândul că distrugerea tuturorInstrumentelor de măsurare a timpuluiar produce o linişte instantanee,o linişte fără viteză, fără devreme, fără târziu!M-a cotropit ideea că iubirea-i pură şi adevăratănumai în perspectiva în/depărtării:cum floarea de colţ nu poate locui într-o vază!...De asta şi de aceea, poate, sunt sătul ...