Gălăţeanul Floricel Dima a lucrat timp de trei ani în Ministerul Agriculturii, mai întâi ca subsecretar de stat, apoi ca secretar "plin". Odată cu schimbarea guvernului şi, implicit, a ministrului Agriculturii, Floricel Dima şi-a dat demisia şi a revenit pe vechea funcţie, cea de director executiv al Direcţiei pentru Agricultură a judeţului Galaţi.
- Bine aţi revenit la Galaţi! De aici, din teritoriu, agricultura se vede la fel ca din Bucureşti, de la minister?
- Eu am fost conectat tot timpul cu agricultura judeţeană, cu fermierii. Lucrurile sunt aşezate, s-au făcut şi se fac demersuri, sunt rezultate. Una peste alta, se vede un progres şi o demonstrează producţia, au crescut şi cantităţile, şi calitatea. Dacă e să vorbim de programele pe care le derulează Direcţia pentru Agricultură, s-a făcut o treabă foarte bună. De exemplu, în ciclul I la tomate s-au plătit 2.524 de beneficiari, cu peste 35 milioane de lei. În ciclul II, avem un număr estimat de 1.900 de beneficiari, din care până acum 1.848 au confirmat că au comercializat, ceilalţi au termen până la 20 decembrie să vină cu actele să demonstreze comercializarea cantităţii fixate prin hotărârea de guvern, urmând ca apoi să facem plata şi pe acest ciclu. Se derulează în continuare programul de minimis pentru albine (20 de lei pentru fiecare familie de albine), unde avem înscrişi 225 de apicultori, din care 208 au fost deja plătiţi. În continuare avem programul de minimis pe lână - 159 de beneficiari, cu o valoare de 495.000 de lei pentru 246.000 kg de lână care au fost contractele, s-a plătit usturoiul, unde am avut cinci beneficiari cu 9,7 ha (s-au plătit 13.950 lei/ha). A mai fost sprijinirea angajării de tineri în agricultură; aici avem o singură firmă, care a angajat doi tineri de două luni şi a primt până acum 3.500 de lei.
- Ministrul Oros dă asigurări că toate aceste programe vor continua.
- Da, aşa sunt şi semnalele primite de noi.
- Aveţi vreun regret după plecarea de la Ministerul Agriculturii, e ceva ce aţi început şi nu aţi apucat să duceţi la bun sfârşit?
- Da, dar ca să încep cu lucrul pe care l-am început şi l-am finalizat, acesta a fost reorganizarea pe care am făcut-o pe cercetarea agricolă din România, că am coordonat şi acest sector de activitate. Legea 45/2009 menționa că pentru fiecare unitate de cercetare-dezvoltare trebuia emisă câte o hotărâre de guvern pentru a le statua cadrul juridic şi a aduce la zi fondul funciar şi, pe de altă parte, pentru a-i crea culoarul pentru a fi finanţată de la stat. În toată perioada 2009-2016, din cele 53 de unităţi de cercetare-dezvoltare din subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, au fost reorganizate numai trei. Toate celelalte, neavând aceste hotărâri de guvern, nu puteau beneficia de susţinere financiară de la stat. Majoritatea dintre ele aveau datorii la stat, fapt pentru care accesarea de proiecte le era imposibilă. Şi o unitate de cercetare care nu poate accesa proiecte uşor-uşor sucombă. Sunt mândru că, din 2017 şi până am plecat, pe 4 noiembrie, am reuşit să coordonez activitatea de a aviza prin hotărâri de guvern 50 de staţiuni de cercetare şi dezvoltare din România. Iar partea cea mai grea a fost cea de a concretiza ceea ce le-a rămas pe fondul funciar, pentru că în toată această perioadă au plecat tot felul de suprafeţe... Astfel am putut să le creăm şi culoarul pentru a le finanţa, iar primul lucru a fost să le ştergem din datorii - şi unele aveau datorii de milioane de lei - astfel încât au devenit din nou eligibile. Practic, au primit o a doua şansă, au început să facă angajări, pentru că plecau oamenii din sistem, am început să le plătim salarii, să le dăm bani de investiţii ca să-şi cumpere utilaje noi (nu mai cumpăraseră de 20 de ani), să le suportăm din cheltuielile curente de capital. Ca să vedeţi progresul pe care am reuşit să-l aducem, dacă în anul 2016 au avut în buget 20 de milioane de lei acordaţi, în 2017 au avut 60 de milioane, în 2018 au fost 134 de milioane, iar anul acesta, 164,5 milioane. Staţiunea de cercetare-dezvoltare de la Tg.Bujor a fost una din puţinele care nu au avut datorii şi s-a luptat pentru a-şi putea păstra antrepozitul fiscal. Dar avem în Galaţi şi Institutul de cercetări acvatice, care avea peste un milion de lei datorii.
- Şi regretul?...
- În acest an, s-a reuşit trecerea prin Parlament a modificării Legii 1, prin Legea 57, prin care Ministerul Agriculturii să poată să intervină financiar şi administrativ pe zona de practică în liceele preponderent agricole. Eu m-am ocupat de iniţierea acestei legi, de modificarea apărută. În 1989, aceste licee erau în subordinea Ministerului Agriculturii, peste 230 la nivel naţional. Acum mai sunt 58, printre care şi cele două din judeţul Galaţi, din Tecuci şi Cudalbi. Regretul vine din faptul că nu am reuşit să fac decât identificarea celor 58 de licee şi că nu am reuşit să intervin financiar măcar o dată la fiecare. În acest segment este foarte mult de muncă, foarte mult de popularizat, pentru a schimba imaginea învăţământului agricol din România. Şi, paradoxal, am primit o mână de ajutor de la ambasadele Franţei şi Olandei, cu care am reuşit să închei nişte parteneriate, pentru a susţine legătura dintre liceele noastre şi cele ale lor, pentru a intra pe proiecte Erasmus, pentru a face schimburi de elevi, de profesori. Am creat în minister un Birou pentru învăţământ liceal agricol şi de formare profesională. Gândiţi-vă, copiii noştri încă învaţă după manuale din anii ’80, când în Occident se schimbă la şase luni, este inadmisibil... Mai sunt atât de multe de făcut!
