Jean-Jacques Gautier, critic de teatru și scriitor francez, s-a născut pe 4 noiembrie 1908, la Essômes-sur-Marne, o comună din nordul Franței.
A studiat literatura la Facultatea de Litere din Caen, unde s-a format în spiritul clasicilor francezi.
După absolvire, a intrat în presă ca redactor la L’Écho de Paris, iar mai târziu la L’Époque. Experiența din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, captivitatea într-un lagăr german, i-a marcat profund viziunea asupra naturii umane.
După eliberare, Gautier a devenit unul dintre cei mai respectați critici de teatru ai ziarului Le Figaro, unde semna cronici sub pseudonimul Le Boulevardier.
Consacrarea sa literară a venit în 1946, când romanul său ”Histoire d’un fait divers” a fost distins cu Premiul Goncourt. Au urmat volume precum ”Le Puits aux trois vérités”, ”M'auriez-vous condamné?”, ”Maria-la-Belle”, alături de eseuri despre teatru - ”La Comédie française”, "Théâtre d’aujourd’hui", care i-au consolidat reputația de spirit lucid și exigent.
În 1972, a fost ales membru al Academiei Franceze. S-a remarcat și ca militant pentru drepturile omului, fondând în 1977 Comitetul Elvețian împotriva Torturii, un model internațional în apărarea demnității umane.
Jean-Jacques Gautier rămâne în memoria publică drept un scriitor cu conștiință, un critic necruțător și un umanist pentru care arta și etica au mers întotdeauna mână în mână.
S-a stins din viață pe 20 aprilie 1986, la Paris.
