* Desfăşurat recent la Biblioteca „V.A. Urechia”, cel de-al optulea colocviu al constructorilor de nave a avut o temă mai mult decât interesantă – Tehnicienii, forţa de bază a Şantierului Naval Galaţi – prezentată de dr. Gelu Kahu şi ing. Ion Călina. Pe marginea acestui subiect, i-am solicitat un interviu iniţiatorului seriei colocviilor, dr. Gelu Kahu (foto) *
- Ce este construcţia de nave pentru Galaţi, un brand sau o vocaţie?
- Privind înapoi la anii care au trecut ne dăm tot mai bine seama de rolul excepţional pe care l-a jucat pentru economia României Şantierul Naval Galaţi, în întreaga sa existenţă. Fiind şi rămânând în mod incontestabil cea mai performantă companie a industriei navale româneşti, şantierul a influenţat în mod hotărâtor şi procesul de transformare a Galaţiului în cel mai puternic şi complex centru al industriei navale din România, cu activitate de construcţie a navelor, învăţământ superior şi de toate gradele, cercetare-dezvoltare, producţie de echipamente.
Este o vocaţie în primul rând a oraşului Galaţi, autentic centru naţional de construcţii navale, manifestată în competenţa şi continuitatea constructorilor săi de nave din şantiere şi din întreprinderile partenere, a cercetătorilor şi a proiectanţilor, a profesorilor noştri.
Iată de ce ne-am gândit să rememorăm o componentă de valoare excepţională din istoria şantierului şi a oamenilor săi, respectiv contribuţia tehnicienilor la realizările şi mersul înainte a acestei prestigioase unităţi industriale a României, un adevărat brand, reprezentativ în lume.
- Cum aţi ajuns să vorbiţi despre tehnicienii şantierului?
- Mi-am propus să caut câteva din sursele potenţialului acestei importante ramuri industriale din România, în contextul unui concept general, deja declarat anterior, şi anume acela că România, cu oamenii săi, are o reală vocaţie pentru construcţia de nave. Este vorba mai întâi de o puternică chemare, care a generat, în timp, o bogată, o preţioasă tradiţie, şi o capacitate remarcabilă de a se adapta cu succes la tot ceea ce este nou, de schimbare a concepţiei globale, a tehnologiei, în general a filozofiei procesului de construcţie a navelor în tot ansamblul său.
Un eveniment recent a făcut dovada publică a celor de mai sus şi anume realizarea şi prezentarea la Galaţi a acestui minunat simbol, care este pânzarul moldovenesc al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, care s-a întâlnit, emoţionantă punte peste vremi, cu elicea care străjuieşte faleza din anul 1973, atunci când se împliniseră 80 de ani de existenţă ai Şantierului Naval Galaţi.
Astfel că, tot căutând, am ajuns să selecţionez câteva din motoarele acestei evoluţii, acum dorind să prezint unul din ele, respectiv ceea ce am putea numi forţa şi contribuţia tehnicienilor din industria navală românească la crearea şi dezvoltarea acesteia. Când spun tehnicieni am în vedere specialiştii care nu au urmat cursuri de învăţământ superior, ci alte sisteme de formare profesională cum au fost, spre exemplu, celebrele şcoli de arte şi meserii. La Galaţi o asemenea instituţie a funcţionat pe Str.Traian, lângă Spitalul Militar, şi a dat numeroase promoţii de absolvenţi pricepuţi pentru diversele entităţi din oraş, între care şi cele care se ocupau de construcţia de nave.
Şi, după cum s-a văzut din prezentarea câtorva dintre cele mai remarcabile personalităţi ale şantierului respectiv din proiectare şi tehnologie, precum şi din producţie, rolul acestor tehnicieni a fost esenţial din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre.
Ar mai fi doar de adăugat că mulţi dintre copiii acestor personalităţi au devenit ingineri, preluând ştafeta părinţilor, aşa cum sunt, spre exemplu, Ilie Negrea, Valentin Popescu, Constantin Rapotan, Gelu Chircor şi mulţi alţii.
- Ca o concluzie a discuţiilor?
- Nu ştiu cât de bine am reuşit să ating în cadrul colocviului scopul pe care mi l-am propus iniţial, dar cred că toate cele de mai sus pot avea o contribuţie la dovedirea faptului că industria navală românească s-a clădit pe bazele solide ale unei îndelungate şi performante experienţe. Evident că la acest proces se adaugă implicarea specialiştilor cu studii superioare; dar asta este o altă poveste, care ar trebui şi ea scrisă odată.
