(!) toamnă crizantemătoare,/ toamnă crizantemireasă, vino şi la mine-n suflet,/ vino şi la mine-n casă, vino să-mi aduci osândă,/ nu cer milă, nu cer voie să mă laşi, fără durere,/ pe corabia lui noe (!)   (!) toamnă crizantemplieră,/ vrei să-ţi fiu crizantemire? vrei să pierd-câştig turnirul/ doar de dragul dumitale? voia ta-mi este poruncă,/ vorba ta-mi este psaltire, ochii tăi mi-s, totdeauna,/ două geamuri catedrale (!)   (!) toamnă crizantemporală,/ toamnă cri ...
(!) şi dacă vrei să mă asculţi,/ ai să-nţelegi de ce nu-mi pare că steaua ta s-a răcorit/ şi steaua mea nu mai răsare de când aştept (fără preget)/ să vină trenul cu mătăsuri - şi trupul plin mi-i cu sfârşiri/ şi sufletul mi-i plin cu păsuri (!) (!) să vină trenul cu mătăsuri/ pentru-mbrăcare de mireasă visată drept, râvnită mult/ şi dusă-n braţe pân-acasă, până-n ograda cea cu tei/ frumos cât mirele... şi până la steaua mea-nflorit şi nalt/ cum poate ...

Să nu dea careva alarma

Vineri, 26 Noiembrie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
* Carevasăzică, a intrat în pâine Guvernul Ciucă. De astăzi, va fi dată responsabilitatea jos din pod, nu mai merge faza cu armata, deoarece premierul e civil, a uitat anii de cătănie și chiar pare că pozează în cel mai civil dintre civili. Până când ne va da cineva alarma. Sper să nu facă omul de la Cotroceni vreo glumă, cu toate că umorul și Klaus Iohannis n-au făcut niciodată cunoștință. Deși asta poate să sperie. * A vorbit ieri șeful ăl mare, simțea nevoia să ...
Uită-te în oglindă şi vezi ochii care te-au privit ultima dată: nu-i aşa că sunt verzi şi amari ca pelinul pe care l-am cosit când erai suferindă? şi ţi-ai tămăduit rănile sufletului pedepsit să (nu) mai vadă frumuseţea păcatului dintre minus/plus infinit şi farmecul uitării când (nu) (se) mai poate înflori salcâmul nostru osândit la o mulţime de singurătate? Uită-te în oglindă şi spune-mi dacă vezi ce verzi sunt lăcrămările ochilor mei rămaşi la tine când ...
Uită-te în ochii mei şi fii foarte atentă: peste câteva secunde am să-ţi mărturisesc un adevăr simplu şi unic şi frumos şi ne/spăimântător, singurul adevăr de natură transcendentă, care învinge şi vremea şi timpul, care durează o viaţă şi o moarte... şi îndatorat, şi îndatoritor! Gata, iată, se apropie momentul anume, tu ai să intri într-o legendă, eu am să intru n-aceeaşi legendă, n-am să te înving, n-ai să mă învingi, ai cei mai mari şi frumoşi ochi ...
(!) pământul umplut cu sicrie/ abia mai răsuflă-n mişcare, abia se mai ţine de steauă/ şi tot mai rahitic răsare (!) (!) se-nvârte, inspiră nădejde,/ se-mpiedică, merge, expiră, îi scârţâie timpul şi vremea/ şi ultima pasăre-liră (!) (!) jucat la trufie, pământul/ abia mai aude, mai vede cum n-are de-ales şi se pierde/ sub ură şi foame şi sete (!) (!) stă-n sine cu morţii, nu poate/ să-i zvârle afară, mai are o clipă să-şi urle pustiul/ etern: sunt nimic în m ...
Ascultă salcâmul... ascultă-l/ cum strigă (înalt) (ne)răbdarea să sape n-adânc şi să-i toarne/ în zile şi nopţi timpul care-a fost sfetnic (mereu) aprioric/ şi sincer şi drept ca un Tată: ai Pâine?! ai Sare?! ai grijă,/ mănânc-o sau dă-o pe toată! ai Suflet?! ai Minte?! ai grijă,/ învaţă-(le) cum să (nu) fie şi cum să (nu) fii când Ispita/ îndeamnă la grandomanie şi varsă otrăvuri pe Turtă,/ şi suflă măscări la ureche, şi-(ţi) surpă himera şi prispa,/ ...
(!) alb orbitor înmărmurit în vreme,/ albă orbire mărmurită-n timp: unul şi una gata să mă cheme/ la dansul cel din urmă, fără nimb (!) (!) gata să-mi spună ultima-ntrebare/ şi să mă-nveţe starea de nimic: un fel de (ne)văzută (contra)stare/ scumpă la cald şi ieftină la frig (!) (!) şi gata să-mi arate cât de mare-i/ deşertăciunea cestui alb tăcut şi-nveşnicit cu sufletul vioarei/ în dansul ultim chiar de la-nceput (!) (!) ce frumuseţe singură şi lungă/ până ...
(!) te aştept - nu mai am nimic de făcut în afară de aşteptare, sunt resemnat şi stau şi ascult cum mi se zbate coliva-n piept, nu mai am nici o îndoială şi nu mi se mai pare că pierd sau câştig vro bătălie din războiul etern cu marele cald şi cu marele frig (!) (!) te aştept, e linişte şi frumos cum nu a mai fost niciodată pe dealurile şi pe câmpiile acestui război (ne)declarat şi inutil şi gratuit ca un prost care se crede mai deştept şi mai fără de pată decât ...
Intrăm în aceeaşi oglindă şi în aceeaşi secundă şi în acelaşi gând şi în acelaşi vis: oglindă care niciodată nu poate să mintă, secundă în care niciodată nu-i închis, gând pentru care păstrăm numai înţelegere şi candoare, vis în care încăpem împreună şi fără să nu credem că fiecare-i împărţit la fiecare, departe de furtună şi cât mai aproape de Sfânta Treime, fără de care nu se poate nici lungime, nici lăţime, nici înălţime şi nici adâncime ...
Pagina 1 din 247