Lecţia maidanezului

Evaluaţi acest articol
(13 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Stătea liniştit, privind în zare, ca şi când aştepta autobuzul, dar nu pe trotuar ca oamenii, ci pe carosabil. Nici gând să se urnească din loc când autobuzul s-a apropiat periculos de el! Am tresărit când şoferul a claxonat, dar el, căţelul alb-negru, a catadicsit să urce pe trotuar cu aerul că i-ar fi făcut o favoare!

„Ce câine!”, m-am mirat privind la patruped şi întrebându-mă dacă a avut vreodată stăpân ori s-a născut şi-a supravieţuit pe străzile oraşului. Trei tinere s-au apropiat de el, vorbindu-i cald. Una dintre ele şi-a desfăcut geanta, a rupt câteva bucăţele din pâinea pe care o avea şi le-a pus jos pe trotuar, îmbiindu-l. Câinele s-a apropiat, le-a mirosit, dar s-a îndepărtat fără să guste. „Poate că nu i-o fi foame!”, a gândit cu voce tare una dintre tinere. Şi, pentru ca bucăţile de pâine să nu fie călcate în picioare de trecători, le-a luat şi le-a aşezat sub panoul mare din staţia din Centru, pe care sunt lipite afişele spectacolelor din oraş. Am zâmbit amuzată când am văzut căţelul apropiindu-se grăbit. Crezând că-i vorba de altceva, a mai mirosit o dată cojile de pâine, apoi… s-a întors cu coada, a ridicat o lăbuţă şi-a făcut pipi pe ele.
Tânăra care îi oferise pâinea îl privea stupefiată, în vreme ce prietenele ei râdeau cu poftă. Ba una chiar încercase să fotografieze momentul cu telefonul mobil. „Ce câine!”, mi-am spus, din nou, în timp ce maidanezul, considerându-şi misiunea încheiată, traversa agale strada Nicolae Bălcescu.
Fireşte, ca mulţi dintre dumneavoastră, am fost tentată să judec lipsa de recunoştinţă a patrupedului care nu numai că nu mănâncă puţinul care i se oferă, dar îl mai şi… „marchează”. Am acasă o pisică şi ştiu şi eu ce mofturi îţi poate face animalul de companie. Dar, cumva, am văzut mai mult în gestul câinelui. E doar unul dintre miile de câini fără stăpân care, flămânzi şi înfriguraţi, colindă străzile, ori se pripăşesc la intrarea în vreun bloc. Uneori latră prea mult, alteori muşcă! Suflete care au nevoie nu doar de o lingură de mâncare gătită, răsturnată direct pe caldarâm sau de o mână de mâncare pentru câini, ci de ceva mult mai important! De un stăpân care să-i ofere nu doar o coajă de pâine, ci dragoste şi siguranţa unui cămin. Unul adevărat.

Citit 925 ori Ultima modificare Miercuri, 06 Decembrie 2017 17:19

Lasă un comentariu