Când absurdul e la el acasă

Evaluaţi acest articol
(10 voturi)

Povestea bărbatului de 63 de ani, din judeţul Vaslui, declarat mort în anul 2016 şi care, deşi este în viaţă, a pierdut procesul prin care cere anularea declarării decesului, candidează cu succes la categoria "ştirea anului". Nu cred că va apărea prea curând un alt caz care să ne arate mai bine absurdul vremurilor pe care le trăim. Omul a pierdut procesul din cauză că a formulat prea târziu calea de atac, la aproximativ doi ani de la pronunţarea decesului, iar solicitarea i-a fost respinsă ca inadmisibilă din punct de vedere procedural. Vasluianul are la dispoziţie şi alte căi juridice pentru a demonstra că... e viu, dar simplul fapt că un judecător refuză deocamdată să accepte că omul nu e mort, deşi l-a văzut în carne şi oase în faţa lui, rămâne de povestit nepoţilor.

Încă una: după ce statul le-a cerut românilor să facă donaţii pentru a răscumpăra "Cuminţenia Pământului" a lui Brâncuşi, foarte mulţi oameni de bună-credinţă au răspuns apelului şi au dat bani, fiecare cât a putut. Din păcate, nu s-a strâns suma necesară şi banii donaţi trebuie daţi înapoi. Numai că, fix acum, statul descoperă că nu are proceduri pentru asta. Ca să vezi, procedurile există numai ca să ia, nu şi să dea înapoi. Aşa cum a fost şi cu taxa auto, când statul a luat banii dintr-un foc, pe toţi o dată, dar s-a chinuit apoi să-i restituie în cinci tranşe anuale, şi asta numai după ce fiscul a cerut tone de hârtii doveditoare.

Avem însă şi la Galaţi, oho, destule cazuri în care nu te poţi întreba decât "Cum, Doamne iartă-mă, e posibil aşa ceva?" şi despre care ziarul nostru a scris pe larg. Cum să faci o intersecţie bec, nou-nouţă, şi apoi să spargi asfaltul proaspăt turnat doar pentru că ai... uitat să tragi nişte cabluri? Sau să scoţi la licitaţie lucrările pentru o parcare multietajată şi să uiţi de reţelele de utilităţi de dedesubt? Cum să uiţi de pasajul subteran din centru atunci când faci planurile pentru reabilitarea zonei? Nu în ultimul rând, cum să te aştepţi ca o firmă cu unul-doi angajaţi să îţi facă un aqualand ca în poveşti în numai un an? Poate că ar trebui ca zona bazinelor de la Dunăre să fie numită "Infinity", ca aluzie la data când va fi gata. Sunt tare curios când vom avea şi noi, în sfârşit, un proiect finalizat cap-coadă şi la care nimeni să nu mai zică "Pardon, am uitat ceva".

Citit 2038 ori Ultima modificare Vineri, 16 Martie 2018 17:10

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.