Nu am inventat noi, gălăţenii, focul! Şi nu acum! De pildă, focul unor toride veri spectaculare gălăţene, în care, în interbelic, jucau aici trupe de teatru, de vodevil, circari, într-o „Lună a Galaţiului”, chiar a existat! Scriitoarea Violeta Ionescu a spicuit din presa vremii şi chiar a scris o superbă povestire despre aceasta, stârnind astfel şi interesul unei autorităţi culturale. Şi a fost cât pe ce să avem şi noi o lună (!) a Galaţiului, vara, în loc de Zilele Galaţiului, din zgribulitul şi bahicul sfârşit de an. Pentru reuşita unor festivaluri de întindere trebuie coordonare şi, of, ce greu!, parteneriate, cu mult voluntariat şi mulţi bani. Dar banul investit se poate întoarce cel puţin îndoit! Au demonstrat-o sibienii, care taie o halcă zdravănă din bugetul local pentru un festival internaţional celebru, în schimb, Primăria s-a îmbogăţit, nu numai ca renume al oraşului, ci financiar, din biletele achiziţionate cu greu din ţară. Ieri mi se povestea şi că festivalul medieval de la Mediaş a creat, în timp, un mult dorit sistem hotelier, până atunci deficitar!
Ani după ani, entităţile noastre administrative – primarul, Consiliul Local, Consiliul Judeţean, colorate diferit, ori arţăgoase, n-au prea colaborat, nu au fost parteneriate reale, s-au suprapus, uneori chiar s-au duşmănit. Şi rezultatul s-a văzut: evenimente realizate cu mare economie, uneori în silă, alteori chiar boicotate, cel puţin prin absenţa aleşilor-finanţatori. Nici societatea civilă, voluntarii şi ideile lor nu s-au simţit de la început. Dar cel puţin în acest mandat, pare vizibilă colaborarea între Consiliul Judeţean şi Consiliul Local. Unul poate ridica de pildă chiar clădirea unui mare muzeu, celălalt, să facă îmbietor drumul până acolo şi să-l marcheze.
Ba am aflat că se pregăteşte şi în continuare, mai dezvoltat, un proiect cultural pentru verile gălăţene. Un „gong” extraordinar îl dă deja Festivalul internaţional de animaţie „Gulliver”, care a trecut de un sfert de secol de ediţie după ediţie, acum cu 300 de artişti de peste mări şi ţări şi din ţară! Ca de obicei, cu greu mai găseşti bilete! Sigur, Teatrul „Gulliver” are mare nevoie de un sediu (sedii) propriu şi de toate dotările pentru tot mai pretenţioşii prinţişori şi prinţişoare din stal, se discută de ceva vreme despre o soluţie. Dar susţin că Festivalul trebuie finanţat şi mai mult – chiar şi prin parteneriate şi finanţări externe, pentru a nu mai refuza trupele care ar pofti să vină de mai depărtişor, din hăăăt nordul judeţului: din Hawaii, de pildă, ori din sud, din Brazilia.
